Matei

chapter 22


Chapters:


verse #1

Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:


verse #2

„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.


verse #3

A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n`au vrut să vină.


verse #4

A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`


verse #5

Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.


verse #6

Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.


verse #7

Cînd a auzit împăratul s`a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.


verse #8

Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n`au fost vrednici de ea.


verse #9

Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`


verse #10

Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s`a umplut de oaspeţi.


verse #11

Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.


verse #12

,Prietene,` i -a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.


verse #13

Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.


verse #14

Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.”


verse #15

Atunci Fariseii s`au dus şi s`au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.


verse #16

Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.


verse #17

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”


verse #18

Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?


verse #19

Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).


verse #20

El i -a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?”


verse #21

„Ale Cezarului,” I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”


verse #22

Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.”


verse #23

În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:


verse #24

„Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`


verse #25

Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s`a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n`avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.


verse #26

Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.


verse #27

La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.


verse #28

La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.


verse #29

Drept răspuns, Isus le -a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.


verse #30

Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.


verse #31

Cît priveşte învierea morţilor, oare n`aţi citit ce vi s`a spus de Dumnezeu, cînd zice:


verse #32

,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”


verse #33

Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.


verse #34

Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s`au strîns la un loc.


verse #35

Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:


verse #36

„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”


verse #37

Isus i -a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”


verse #38

„Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.


verse #39

Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`


verse #40

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”


verse #41

Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:


verse #42

Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.


verse #43

Şi Isus le -a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:


verse #44

,Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?


verse #45

Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”


verse #46

Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n`a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.

Chapters:


Books