Faptele apostolilor
capítulo 19
verso 1
Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
verso 2
şi le -a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n`am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.”
verso 3
Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le -a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
verso 4
Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.”
verso 5
Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
verso 6
Cînd şi -a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S`a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
verso 7
Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
verso 8
În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce -l ascultau.
verso 9
Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
verso 10
Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
verso 11
Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
verso 12
pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi -i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
verso 13
Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care -L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
verso 14
Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
verso 15
Duhul cel rău le -a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?”
verso 16
Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, şi i -a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
verso 17
Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i -a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
verso 18
Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
verso 19
Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s`a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
verso 20
Cu atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.
verso 21
Dupăce s`au petrecut aceste lucruri, Pavel şi -a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia. „Dupăce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.”
verso 22
A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
verso 23
Pe vremea aceea, s`a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
verso 24
Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.
verso 25
I -a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le -a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
verso 26
şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.
verso 27
Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.”
verso 28
Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!”
verso 29
Toată cetatea s`a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
verso 30
Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
verso 31
Chiar şi unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el să -l roage să nu se ducă la teatru.
verso 32
Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.
verso 33
Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.
verso 34
Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într`un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!”
verso 35
Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
verso 36
Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
verso 37
Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
verso 38
Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
verso 39
Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într`o adunare legiuită.
verso 40
Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n`avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
verso 41
După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Libros
