Faptele apostolilor
capítulo 8
verso 1
Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s`a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s`au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
verso 2
Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tînguire.
verso 3
Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi -i arunca în temniţă.
verso 4
Ceice se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.
verso 5
Filip s`a coborît în cetatea Samariei, şi le -a propovăduit pe Hristos.
verso 6
Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.
verso 7
Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
verso 8
Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
verso 9
În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
verso 10
Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte ,mare`.
verso 11
Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
verso 12
Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
verso 13
Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.
verso 14
Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.
verso 15
Aceştia au venit la Samariteni, şi s`au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
verso 16
Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
verso 17
Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.
verso 18
Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le -a dat bani,
verso 19
şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.”
verso 20
Dar Petru i -a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s`ar putea căpăta cu bani!
verso 21
Tu n`ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
verso 22
Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
verso 23
căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”
verso 24
Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.”
verso 25
După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s`au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
verso 26
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i -a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.”
verso 27
Filip s`a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
verso 28
se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
verso 29
Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!”
verso 30
Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i -a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
verso 31
Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
verso 32
Locul din Scriptură, pe care -l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce -l tunde, aşa nu Şi -a deschis gura;
verso 33
în smerenia Lui, judecata I -a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I -a fost luată de pe pămînt.”
verso 34
Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
verso 35
Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i -a propovăduit pe Isus.
verso 36
Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
verso 37
Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”
verso 38
A poruncit să stea carul, s`au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
verso 39
Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l -a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
verso 40
Filip se afla la Azot, de unde s`a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Libros
