Geneza
capítulo 24
verso 1
Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
verso 2
Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea;
verso 3
şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
verso 4
ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”
verso 5
Robul i -a răspuns: „Poate că femeia n`are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”
verso 6
Avraam i -a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
verso 7
Domnul, Dumnezeul cerului, care m`a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi -a vorbit şi mi -a jurat, zicînd: „Seminţei tale voi da ţara aceasta,” va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
verso 8
Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să -l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”
verso 9
Robul şi -a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i -a jurat că are să păzească aceste lucruri.
verso 10
Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S`a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
verso 11
A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
verso 12
Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
verso 13
Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
verso 14
Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,” şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,” să fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.”
verso 15
Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
verso 16
Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n`avusese legături cu ea. Ea s`a pogorît la izvor, şi -a umplut vadra şi s`a suit iarăş.
verso 17
Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”
verso 18
„Bea, domnul meu,” a răspuns ea. Şi s`a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i -a dat să bea.
verso 19
După ce i -a dat şi a băut de s`a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.”
verso 20
A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
verso 21
Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să -i izbutească sau nu călătoria.
verso 22
Cînd s`au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
verso 23
Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?”
verso 24
Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”
verso 25
Şi i -a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.”
verso 26
Atunci omul a plecat capul, şi s`a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
verso 27
zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n`a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m`a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.”
verso 28
Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
verso 29
Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
verso 30
Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Aşa mi -a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
verso 31
şi a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.”
verso 32
Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.
verso 33
Apoi, i -a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.
verso 34
Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
verso 35
Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I -a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
verso 36
Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului meu; şi lui i -a dat el tot ce are.
verso 37
Stăpînul meu m`a pus să jur, şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc;
verso 38
ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.”
verso 39
Eu am zis stăpînului meu: „Poatecă femeia n`are să vrea să mă urmeze.”
verso 40
Şi el mi -a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
verso 41
Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi -o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci.”
verso 42
Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
verso 43
iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,”
verso 44
şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale,” fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stăpînului meu!”
verso 45
Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s`a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.”
verso 46
Ea s`a grăbit, şi -a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
verso 47
Eu am întrebat -o, şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni.
verso 48
Apoi am plecat capul, m`am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m`a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
verso 49
Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.”
verso 50
Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
verso 51
Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.”
verso 52
Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s`a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.
verso 53
Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
verso 54
După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el şi s`au culcat. Dimineaţa cînd s`au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.”
verso 55
Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”
verso 56
El le -a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi -a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.”
verso 57
Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, şi s`o întrebăm.”
verso 58
Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau,” a răspuns ea.
verso 59
Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
verso 60
Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!”
verso 61
Rebeca s`a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
verso 62
Isaac se întorsese dela fîntîna „Lahai-Roi,” căci locuia în ţara de meazăzi.
verso 63
Într`o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s`a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
verso 64
Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s`a dat jos de pe cămilă.
verso 65
Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?” Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!” Atunci ea şi -a luat măhrama, şi s`a acoperit.
verso 66
Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
verso 67
Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Libros
