Geneza
capítulo 37
verso 1
Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
verso 2
Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
verso 3
Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă.
verso 4
Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să -i spună nicio vorbă prietenească.
verso 5
Iosif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
verso 6
El le -a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
verso 7
Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s`a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s`au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.”
verso 8
Fraţii lui i-au zis: „Doar n`ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n`ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
verso 9
Iosif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.”
verso 10
L -a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l -a mustrat, şi i -a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?”
verso 11
Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
verso 12
Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
verso 13
Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.” „Iată-mă, sînt gata,” a răspuns el.
verso 14
Israel i -a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.” L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
verso 15
Pe cînd rătăcea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat: „Ce cauţi?”
verso 16
„Caut pe fraţii mei,” a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
verso 17
Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.” Iosif s`a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan.
verso 18
Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s`au sfătuit să -l omoare.”
verso 19
Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
verso 20
Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într`una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.”
verso 21
Ruben a auzit lucrul acesta, şi l -a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu -i luăm viaţa!”
verso 22
Ruben le -a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.” Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.
verso 23
Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
verso 24
L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
verso 25
„Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
verso 26
Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele?
verso 27
Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.
verso 28
La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.
verso 29
Ruben s`a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele,
verso 30
s`a întors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”
verso 31
Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
verso 32
Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să -i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
verso 33
Iacov a cunoscut -o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
verso 34
Şi şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
verso 35
Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.” Şi plîngea astfel pe fiul său.
verso 36
Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
Libros
