Geneza
capítulo 41
verso 1
După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil).
verso 2
Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s`au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
verso 3
După ele s`au mai suit din rîu alte şapte vaci urîte la vedere şi slabe la trup, şi s`au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.
verso 4
Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s`a trezit.
verso 5
A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.
verso 6
Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.
verso 7
Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s`a trezit. Iată visul.
verso 8
Dimineaţa, Faraon s`a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le -a istorisit visurile lui. Dar nimeni n`a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
verso 9
Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.
verso 10
Faraon se mîniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.
verso 11
Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
verso 12
Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le -a tîlmăcit, şi ne -a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
verso 13
Lucrurile s`au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne -o dăduse el. Pe mine Faraon m`a pus iarăş în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l -a spînzurat.”
verso 14
Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s`a ras, şi -a schimbat hainele, şi s`a dus la Faraon.
verso 15
Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l -a putut tîlmăci; şi am aflat că tu tîlmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.”
verso 16
Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”
verso 17
Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
verso 18
Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s`au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
verso 19
După ele s`au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, şi sfrijite: n`am mai văzut altele aşa de urîte în toată ţara Egiptului.
verso 20
Vacile cele sfrijite şi slabe au mîncat pe cele şapte vaci dintîi, cari erau grase.
verso 21
Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urîtă ca mai înainte. Şi m`am deşteptat.
verso 22
Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, cari creşteau pe acelaş pai.
verso 23
Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.
verso 24
Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le -a putut tîlmăci.”
verso 25
Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
verso 26
Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
verso 27
Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
verso 28
Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
verso 29
Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
verso 30
După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
verso 31
Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
verso 32
Cît priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să -l aducă la îndeplinire.
verso 33
Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să -l pună în fruntea ţării Egiptului.
verso 34
Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
verso 35
Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.
verso 36
Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.”
verso 37
Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
verso 38
Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”
verso 39
Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi -a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.
verso 40
Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.”
verso 41
Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.”
verso 42
Faraon şi -a scos inelul din deget, şi l -a pus în degetul lui Iosif; l -a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i -a pus un lanţ de aur la gît.
verso 43
L -a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i -a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.
verso 44
Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.”
verso 45
Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i -a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
verso 46
Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s`a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
verso 47
În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.
verso 48
Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
verso 49
Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să -l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
verso 50
Înaintea anilor de foamete, i s`au născut lui Iosif doi fii, pe care i -a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
verso 51
Iosif a pus întîiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m`a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.”
verso 52
Şi celui de al doilea i -a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m`a făcut roditor în ţara întristării mele.”
verso 53
Cei şapte ani de belşug cari au fost în ţara Egiptului, au trecut.
verso 54
Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîne.
verso 55
Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să -i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.”
verso 56
Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
verso 57
Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.
Libros
