Faptele Apostolilor
capítulo 20
Pavel merge în Macedonia și în Grecia
verso 1
Când s-a terminat agitația, Pavel i-a chemat pe ucenici. El i-a încurajat, apoi și-a luat la revedere și a plecat spre Macedonia.
verso 2
În drumul său spre Macedonia, Pavel a spus multe lucruri pentru a-i încuraja pe credincioși. Apoi a ajuns în Grecia
verso 3
unde a rămas trei luni. Iudeii de acolo au pus la cale ceva împotriva lui Pavel, așa că el s-a pregătit să plece cu corabia spre Siria, dar apoi s-a hotărât să se întoarcă în Siria prin Macedonia.
verso 4
Cu Pavel erau Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia.
verso 5
Ei au plecat înainte și ne-au așteptat la Troa.
verso 6
După Sărbătoarea Pâinilor Nedospite, am plecat cu corabia din Filipi și, după cinci zile, am ajuns la ei în Troa. Acolo am rămas șapte zile.
Învierea lui Eutih
verso 7
În prima zi a săptămânii, când eram strânși cu toții pentru a mânca împreună, Pavel vorbea celor de față și avea de gând să plece a doua zi. El și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.
verso 8
În camera de la etaj, unde ne adunaserăm, erau multe lămpi.
verso 9
Un tânăr, pe nume Eutih, stătea pe pervazul ferestrei. În timp ce Pavel continua să vorbească, el a căzut într-un somn adânc. Fiind complet adormit, Eutih a căzut de la etajul trei. Când s-au dus la el, oamenii l-au găsit mort.
verso 10
Pavel a coborât, a căzut în genunchi lângă el, l-a îmbrățișat și a spus: „Nu fiți triști, căci este încă în viață.“
verso 11
Apoi Pavel a urcat la etaj. El a frânt pâinea și a mâncat. Și a vorbit grupului de oameni mult timp, până în zori. Apoi a plecat.
verso 12
Oamenii l-au dus acasă pe Eutih. Eutih era în viață, ceea ce i-a încurajat foarte mult.
Pavel la Milet
verso 13
Noi am luat-o înainte spre corabie și am navigat până la Asos. Acolo, urma să-l luăm și pe Pavel în corabie. El aranjase astfel, căci urma să meargă pe jos până în Asos.
verso 14
Când ne-am întâlnit cu Pavel în Asos, l-am luat și pe el în corabie și am mers la Mitilene.
verso 15
A doua zi, am plecat din Mitilene, am ridicat pânzele și am ajuns într-un loc lângă insula Chios. În ziua următoare, am navigat până la Samos și după încă o zi am ajuns în Milet.
verso 16
Pavel se grăbea să ajungă în Ierusalim de ziua Cincizecimii, dacă era posibil. De aceea, el a hotărât să nu se oprească în Efes, căci nu vroia să rămână prea mult timp în Asia.
Cuvântarea de rămas bun către conducătorii bisericii din Efes
verso 17
Din Milet, Pavel a trimis vorbă la Efes, rugându-i pe conducătorii bisericii să vină la el.
verso 18
Când au sosit, Pavel le-a spus: „Voi cunoașteți cum am trăit tot timpul cât am stat cu voi, chiar din prima zi în care am sosit în Asia.
verso 19
L-am slujit pe Domnul cu multă umilință și cu multe lacrimi. L-am slujit, deși am îndurat multe necazuri, din cauza uneltirilor iudeilor.
verso 20
Știți că nu am ezitat să vă spun toate lucrurile care erau spre binele vostru. V-am învățat aceste lucruri în fața mulțimilor și, de asemenea, în casa fiecăruia.
verso 21
I-am avertizat atât pe iudei, cât și pe greci, că trebuie să-și schimbe atitudinea inimii și să se întoarcă la Dumnezeu. Le-am spus tuturor să creadă în Domnul nostru Isus.
verso 22
Și acum, constrâns de Duhul, merg la Ierusalim, deși nu știu ce mi se va întâmpla acolo.
verso 23
Știu doar că, în fiecare localitate, Duhul Sfânt mă previne că mă așteaptă multe greutăți și chiar închisoarea.
verso 24
Dar eu consider că nu viața mea este ceea ce este important și de valoare pentru mine. Important este să pot termina cursa în care am pornit și să sfârșesc misiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus. Această misiune este de a duce altora Vestea Bună despre harul lui Dumnezeu.
verso 25
Acum știu că nici unul dintre voi, oamenii printre care am mers cu învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu, nu mă va mai vedea vreodată.
verso 26
De aceea vă spun astăzi un lucru de care sunt sigur: nu voi fi eu de vină dacă unii nu vor fi mântuiți.
verso 27
Căci eu v-am vestit tot ceea ce vrea Dumnezeu să știți.
verso 28
Fiți atenți la voi înșivă și la turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care El a răscumpărat-o cu propriul Lui sânge.
verso 29
Știu că, după plecarea mea, oamenii răi vor veni printre voi. Ei vor fi asemenea lupilor necruțători și vor încerca să distrugă turma.
verso 30
Chiar și din mijlocul vostru se vor ridica oameni care vă vor învăța lucruri greșite. Ei vor denatura adevărul și vor încerca să-i tragă după ei pe ucenicii lui Isus.
verso 31
Așa că, vegheați! Amintiți-vă că timp de trei ani, cu lacrimi în ochi, zi și noapte, v-am avertizat pe fiecare fără încetare.
verso 32
Acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Lui, care poate să vă întărească și poate să vă dea moștenirea printre toți cei care sunt sfințiți.
verso 33
Cât am fost cu voi, nu am dorit să primesc pentru mine nici aurul, nici argintul, nici hainele nimănui.
verso 34
Voi știți că am muncit cu mâinile mele, pentru a câștiga lucrurile de care eu și tovarășii mei aveam nevoie.
verso 35
În tot ceea ce am făcut, eu v-am arătat că trebuie să muncim din greu, pentru a-i ajuta pe cei care duc lipsă. Trebuie să ne amintim cuvintele pe care Domnul Isus Însuși le-a spus: «Veți fi mai binecuvântați dacă veți da, decât dacă veți primi.»“
verso 36
După ce a spus aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toți și s-a rugat.
verso 37
Cu toții au plâns mult, l-au îmbrățișat pe Pavel și l-au sărutat.
verso 38
Pavel spusese că ei nu-l vor mai vedea și aceasta i-a întristat cel mai mult. Apoi ei l-au condus până la corabie.
Libros
