Faptele Apostolilor
capítulo 24
Iudeii îl acuză pe Pavel
verso 1
Cinci zile mai târziu, marele preot Anania a venit la Cezareea împreună cu câțiva conducători evrei și cu un avocat, pe nume Tertul. Ei și-au prezentat înaintea guvernatorului acuzațiile lor împotriva lui Pavel.
verso 2
După ce a fost adus Pavel înăuntru, Tertul și-a început acuzațiile spunând: „Mulțumită ție ne bucurăm de pace. Datorită îngrijirii tale, în această țară au avut loc multe reforme de care aveam mare nevoie.
verso 3
Preaalesule Felix, noi mărturisim totdeauna și în orice loc lucrurile pe care le-ai făcut și îți suntem foarte recunoscători.
verso 4
Dar, ca să nu te rețin prea mult, te rog să fii bun și să asculți scurta noastră prezentare.
verso 5
Am găsit acest om care este o pacoste. El a pornit răscoale printre iudeii din întreaga lume și este conducătorul unei secte de nazarineni.
verso 6
El a încercat chiar să profaneze Templul; așa că am pus mâna pe el,
verso 7
(dar a venit comandantul Lisias și l-a smuls cu multă violență din mâinile noastre).
verso 8
Dacă-l vei cerceta tu însuți, vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl acuzăm.“
verso 9
Iudeii au intervenit și ei și au spus că toate lucrurile spuse de Tertul erau adevărate.
verso 10
Guvernatorul i-a făcut semn lui Pavel să vorbească. Acesta a spus: „Știu că de mulți ani ești judecător peste acest popor și de aceea mă pot apăra cu încredere.
verso 11
Așa cum poți afla, nu au trecut mai mult de douăsprezece zile de când m-am dus la Ierusalim pentru a mă închina.
verso 12
Nimeni nu m-a văzut certându-mă cu cineva în Templu. Nu am fost văzut provocând oamenii la răscoală nici în sinagogi, nici în alte locuri din cetate.
verso 13
Acești oameni nu-ți pot dovedi că acuzațiile pe care le fac acum împotriva mea sunt adevărate.
verso 14
Un lucru îl recunosc: mă închin Dumnezeului strămoșilor noștri așa cum îmi cere Calea Domnului. Ei numesc această Cale o sectă. Eu cred tot ceea ce spune Legea și cred tot ceea ce este scris în cărțile Profeților.
verso 15
Și am aceeași speranță de la Dumnezeu pe care o au și acești oameni: că într-o zi vor învia atât oamenii drepți, cât și cei nedrepți.
verso 16
De aceea, încerc întotdeauna să fac ceea ce cred că este bine înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
verso 17
Am fost plecat vreme de mai mulți ani din Ierusalim, iar acum m-am întors să aduc poporului meu daruri pentru cei săraci și să aduc jertfe lui Dumnezeu.
verso 18
Este ceea ce făceam când acești oameni m-au găsit în Templu. Tocmai sfârșisem ceremonia de curățire. Acolo nu era nici o mulțime de oameni cu mine și nici agitație nu era.
verso 19
Niște iudei din Asia se aflau acolo. Dacă ei au vreun lucru de care să mă acuze, ar trebui să fie aici, înaintea ta și să mă acuze.
verso 20
Sau să spună cei care sunt aici care anume sunt lucrurile rele de care m-au găsit vinovat când m-am aflat înaintea Sinedriului.
verso 21
Un singur lucru am strigat, când am stat înaintea lor: «Sunt judecat de voi astăzi pentru că eu cred în învierea din morți!»“
verso 22
Atunci Felix a încheiat adunarea. El știa deja multe lucruri despre Calea Domnului. El a spus: „Voi lua hotărârea privind cazul vostru când va sosi comandantul Lisias.“
verso 23
Felix a dat ordin centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-i acorde o anumită libertate și să nu-i împiedice pe prietenii lui să-i aducă lucrurile de care avea nevoie.
Pavel vorbește cu Felix și cu soția lui
verso 24
După câteva zile, Felix a venit cu soția lui, Drusila, care era iudeică. El a trimis pe cineva să-l aducă pe Pavel și l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos.
verso 25
Dar când Pavel a început să vorbească despre dreptate, despre autocontrol și despre judecata viitoare, Felix s-a speriat și a spus: „Du-te acum! Te voi mai chema când voi avea timp.“
verso 26
Felix spera ca Pavel să-i ofere bani și de aceea trimitea după el tot mai des și stătea de vorbă cu el.
verso 27
După doi ani, Felix a fost urmat de Porcius Festus. Dar Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare pentru a face pe placul iudeilor.
Libros
