Faptele Apostolilor
capítulo 15
Adunarea din Ierusalim
verso 1
Câțiva oameni din Iudeea au venit în Antiohia. Ei îi învățau pe frații neevrei în felul următor: „Nu puteți fi mântuiți dacă nu sunteți circumciși, după cum ne-a învățat Moise.“
verso 2
Pavel și Barnaba au fost într-un dezacord puternic cu ei și s-au contrazis îndelung cu acești oameni. Atunci grupul a hotărât să-i trimită pe Pavel, Barnaba și alți câțiva oameni la apostolii și conducătorii bisericii din Ierusalim, pentru a-i întreba despre acest conflict.
verso 3
Biserica i-a ajutat să plece în călătoria lor. Ei au trecut prin Fenicia și Samaria și le-au povestit celor de acolo cum și neevreii s-au întors la Domnul. Această veste i-a umplut de bucurie pe frați.
verso 4
Când Pavel, Barnaba și ceilalți au ajuns în Ierusalim, ei au fost primiți de biserică, de apostoli și de conducătorii bisericii. Apoi le-au povestit acestora tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.
verso 5
Câțiva credincioși care fuseseră farisei, s-au ridicat și au spus: „Neevreii trebuie să fie circumciși și trebuie să li se ceară să respecte Legea lui Moise.“
verso 6
Apostolii și conducătorii bisericii s-au strâns laolaltă pentru a discuta despre această problemă.
verso 7
După o lungă discuție, Petru s-a ridicat în picioare și le-a spus: „Fraților, știți că în zilele de la început, Dumnezeu m-a ales pe mine dintre voi, să le spun neevreilor Vestea Bună. Ei au auzit și au crezut mesajul lui Dumnezeu.
verso 8
Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile oamenilor, a arătat că i-a primit și pe ei, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă.
verso 9
El nu a făcut nici o deosebire între ei și noi. Dumnezeu le-a curățat inimile prin credință.
verso 10
Atunci de ce Îl provocați pe Dumnezeu? De ce puneți pe umerii ucenicilor neevrei un jug pe care nici noi, nici strămoșii noștri nu l-am putut duce?
verso 11
Credem că noi suntem mântuiți prin harul Domnului Isus și că tot astfel vor fi și ei mântuiți.“
verso 12
Tot grupul a tăcut și îi asculta pe Pavel și Barnaba care povesteau despre toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neevreilor.
verso 13
Când au terminat ei de vorbit, Iacov a spus: „Fraților, ascultați-mă!
verso 14
Simon ne-a povestit cum Și-a arătat Dumnezeu dragostea pentru neevrei, primindu-i și pe ei pentru a deveni poporul Lui.
verso 15
De asemenea, cuvintele profeților spun același lucru. Este scris:
verso 16
«După aceea, Mă voi întoarce
și voi reclădi cortul lui David
care căzuse.
Voi rezidi dărâmăturile lui
și îl voi înălța.
verso 17
Atunci și ceilalți oameni
Îl vor căuta pe Domnul—toți neevreii
care sunt, de asemenea, ai Mei.
Așa spune Domnul,
care face toate aceste lucruri
(Amos 9.11–12)
verso 18
care Îi sunt cunoscute de la începutul timpului.»
verso 19
De aceea, eu sunt de părere să nu adăugăm alte poveri pentru neevreii care s-au întors la Dumnezeu.
verso 20
Ci, mai degrabă, să le scriem o scrisoare pentru a le spune de ce anume să se ferească: de hrana oferită idolilor, de imoralitate sexuală, de a mânca animale sugrumate sau sânge.
verso 21
Căci încă din vechime sunt în fiecare cetate oameni care predică Legea lui Moise. Aceasta este citită în sinagogi în fiecare zi de sabat.“
Scrisoarea către credincioșii neevrei
verso 22
Atunci apostolii și conducătorii bisericii, împreună cu întreaga biserică, au hotărât să aleagă câțiva bărbați din grupul lor și să-i trimită la Antiohia împreună cu Pavel și Barnaba. Ei i-au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila. Ei erau conducători printre frații din Ierusalim.
verso 23
Cu ei grupul a trimis următoarea scrisoare:
„Apostolii și conducătorii, frații voștri,
trimit salutări fraților neevrei
din Antiohia, din Siria și din Cilicia.
verso 24
Am auzit că unii oameni din grupul nostru au venit la voi și v-au tulburat și v-au neliniștit cu cuvintele lor. Nu noi le-am spus să facă acest lucru.
verso 25
De aceea, am fost cu toții de acord să alegem câțiva bărbați și să-i trimitem la voi împreună cu dragii noștri Barnaba și Pavel.
verso 26
Pavel și Barnaba sunt oameni care și-au dedicat viața slujirii Domnului nostru Isus Cristos.
verso 27
Împreună cu ei, îi trimitem pe Iuda și pe Sila. Ei vă vor spune aceleași lucruri prin viu grai.
verso 28
Duhul Sfânt și noi credem că este bine să nu vă împovărăm cu alte lucruri decât acestea, care sunt necesare:
verso 29
Nu mâncați din hrana jertfită idolilor, nu mâncați sânge sau animale sugrumate și feriți-vă de desfrânare. Veți face bine dacă vă veți feri de aceste lucruri. Rămas bun.“
verso 30
Barnaba, Pavel, Iuda și Sila au plecat din Ierusalim și au călătorit spre Antiohia. Ei au strâns laolaltă grupul de credincioși și le-au dat scrisoarea.
verso 31
Când au citit-o, ei au fost bucuroși și s-au simțit încurajați.
verso 32
Iuda și Sila erau amândoi profeți. Ei le-au vorbit mult timp fraților, le-au spus multe lucruri pentru a-i încuraja și a le întări credința.
verso 33
După ce au petrecut un timp acolo, Iuda și Sila s-au întors la cei care îi trimiseseră. Frații le-au urat să se întoarcă în pace.
verso 34
[Totuși Sila a hotărât să rămânâ acolo.]
verso 35
Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia. Ei, alături de mulți alții, le spuneau oamenilor Vestea Bună și îi învățau Cuvântul Domnului.
Pavel se desparte de Barnaba
verso 36
Câteva zile mai târziu, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe cei cărora le-am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“
verso 37
Barnaba vroia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit și Marcu.
verso 38
Dar Pavel a insistat să nu-l ia cu ei pe unul care îi părăsise în Pamfilia și care nu a mai participat alături de ei la lucrare.
verso 39
Între Pavel și Barnaba s-a iscat o dispută pe această temă, iar în final cei doi s-au despărțit. Așa că Barnaba l-a luat pe Marcu și au plecat cu corabia la Cipru.
verso 40
Pavel l-a ales pe Sila să meargă cu el, apoi a plecat, după ce frații l-au încredințat harului Domnului.
verso 41
Pavel a trecut prin Siria și prin Cilicia și a întărit bisericile de acolo.
Libros
