Faptele Apostolilor
capítulo 7
Cuvântarea lui Ștefan
verso 1
Atunci marele preot l-a întrebat pe Ștefan: „E adevărat?“
verso 2
Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați-mă! Dumnezeul slavei S-a arătat strămoșului nostru Avraam când se afla încă în Mesopotamia, înainte ca el să se mute în Haran.
verso 3
Și Dumnezeu i-a spus: «Lasă-ți țara și poporul și du-te în ținutul pe care ți-l voi arăta Eu.»
verso 4
Și Avraam a plecat din țara caldeenilor și s-a stabilit în Haran. După ce tatăl său a murit, Dumnezeu l-a adus să trăiască aici, pe locul unde trăiți voi acum.
verso 5
Dar Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam în stăpânire nici măcar o palmă de pământ din acest ținut. Deși pe vremea aceea Avraam nu avea copii, Dumnezeu a promis că îi va da acel ținut în stăpânire, să fie al lui și al urmașilor lui.
verso 6
Și Dumnezeu i-a zis: «Urmașii tăi vor locui într-o țară străină. Cei de acolo îi vor face sclavi și îi vor asupri timp de patru sute de ani.
verso 7
Dar Eu voi pedepsi poporul care îi va face sclavi.» Și Dumnezeu a mai spus: «După aceea vor pleca din acel ținut și Mi se vor închina în locul acesta.»
verso 8
Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam, iar semnul acestui legământ a fost circumcizia. Apoi Avraam a avut un fiu, pe Isaac, și l-a circumcis în ziua a opta de la naștere; apoi Isaac, pe Iacov și Iacov, pe cei doisprezece patriarhi.
verso 9
Patriarhii au fost geloși pe Iosif și l-au vândut să fie sclav în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el
verso 10
și l-a scăpat din toate necazurile. El i-a dat lui Iosif înțelepciune și l-a ajutat să fie pe placul faraonului, împăratul Egiptului. Și faraonul l-a făcut pe Iosif guvernator în Egipt și chiar conducător al celor din casa lui.
verso 11
Apoi a venit o mare foamete peste toată țara Egiptului și peste Canaan și oamenii au suferit mult. Strămoșii noștri nu puteau găsi nimic de mâncat.
verso 12
Când Iacov a auzit că în Egipt se găsește grâu, i-a trimis acolo pe strămoșii noștri. Acesta a fost primul lor drum acolo.
verso 13
Când s-au dus în Egipt pentru a doua oară, Iosif le-a spus fraților săi cine era. Iar faraonul i-a cunoscut pe toți cei din familia lui Iosif.
verso 14
Apoi Iosif a trimis niște oameni să-l aducă și pe tatăl său, Iacov și pe toate rudele, în total șaptezeci și cinci de persoane.
verso 15
Atunci Iacov s-a dus în Egipt. Și el și fiii lui au trăit acolo până la moarte.
verso 16
Mai târziu, trupurile lor au fost mutate la Sihem. Acolo au fost puse în mormântul pe care Avraam îl cumpărase cu o sumă de bani de la fiii lui Emor.
verso 17
Când s-a apropiat timpul ca promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam să se împlinească, numărul evreilor din Egipt a crescut foarte mult.
verso 18
Atunci a venit un alt împărat să domnească în Egipt, împărat care nu-l cunoștea pe Iosif.
verso 19
Noul împărat a profitat cu viclenie de poporul nostru și i-a asuprit pe strămoșii noștri. El i-a obligat să-și abandoneze copiii, pentru ca aceștia să moară.
verso 20
Atunci s-a născut Moise. El era un copil deosebit înaintea lui Dumnezeu. Timp de trei luni, el a crescut în casa tatălui său.
verso 21
Când Moise a fost abandonat, fiica faraonului l-a luat la ea și l-a crescut ca pe propriul ei fiu.
verso 22
Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era plin de putere în cuvânt și în faptă.
verso 23
Când a împlinit patruzeci de ani, el s-a hotărât să-și viziteze frații, pe fiii lui Israel.
verso 24
Moise a văzut un egiptean purtându-se rău cu un bărbat israelit. Atunci el i-a luat apărarea bărbatului israelit și l-a omorât pe egiptean.
verso 25
Moise a crezut că frații lui vor înțelege că Dumnezeu îl folosea ca să îi elibereze, dar ei nu au înțeles.
verso 26
A doua zi, când i-a văzut pe unii dintre ei bătându-se, Moise a intervenit și a încercat să-i împace. El le-a spus: «Voi sunteți frați. De ce vă purtați urât unul cu celălalt?»
verso 27
Dar cel care începuse cearta l-a împins pe Moise deoparte și l-a întrebat: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător între noi?
verso 28
Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egipteanul acela?»
verso 29
Când a auzit aceasta, Moise a fugit din Egipt și s-a dus să locuiască într-un ținut străin, în Madian. Cât timp a locuit în Madian, Moise a avut doi fii.
verso 30
După patruzeci de ani, când Moise se afla în deșertul de lângă muntele Sinai i s-a arătat un înger în flacăra unui rug aprins.
verso 31
Moise a fost foarte uimit când a văzut lucrul acesta. Când s-a apropiat de rug pentru a vedea mai bine, a auzit vocea Domnului:
verso 32
«Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov.» Moise tremura de frică și nu îndrăznea să se uite.
verso 33
Atunci Domnul i-a spus: «Scoate-ți sandalele din picioare, pentru că pământul pe care stai este pământ sfânt.
verso 34
M-am uitat și am văzut cât de mult suferă poporul Meu în Egipt, i-am auzit suspinând și am coborât pentru a-i elibera. Acum vino, te voi trimite în Egipt.»
verso 35
Acesta este Moise, omul pe care ei nu l-au vrut și căruia i-au spus: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?» El este cel pe care Dumnezeu, prin îngerul care i s-a arătat în rug, l-a trimis să fie conducător și eliberator.
verso 36
Moise i-a scos din Egipt. El a făcut multe semne și minuni în Egipt, apoi la Marea Roșie și după aceea în pustie, timp de patruzeci de ani.
verso 37
Este același Moise care a spus poporului Israel: «Dumnezeu vă va trimite un Profet ca mine, venit din mijlocul poporului nostru.»
verso 38
El este același Moise care a fost la adunarea din pustie împreună cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu strămoșii noștri. Moise a primit de la Dumnezeu cuvinte dătătoare de viață, pentru a ni le da nouă.
verso 39
Dar strămoșii noștri nu au vrut să-l asculte. Ei l-au respins pe Moise și au vrut să se întoarcă în Egipt.
verso 40
Și i-au spus lui Aaron: «Nu știm ce s-a întâmplat cu Moise, cel care ne-a scos din Egipt. Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră și să ne arate drumul.»
verso 41
Și atunci, oamenii au făcut un idol sub forma unui vițel. Ei au adus jertfe acestui idol și s-au bucurat de ceea ce făcuseră cu mâinile lor.
verso 42
Dar Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine mulțimii de dumnezei falși din cer. În cartea profeților, Dumnezeu spune:
«Popor israelit,
nu Mie Mi-ați adus voi
vite înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustie.
verso 43
Voi ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului Remfan.
Aceștia sunt idolii pe care vi i-ați făcut
pentru a vă închina lor.
De aceea vă voi alunga de aici,
dincolo de Babilon.»
(Amos 5.25–27)
verso 44
Strămoșii noștri au avut cu ei în pustie Cortul mărturiei. Acest cort a fost făcut așa cum Acela care îi vorbea lui Moise i-a spus să-l facă, potrivit cu modelul pe care îl văzuse.
verso 45
Strămoșii noștri, primindu-l, l-au adus cu ei când, sub comanda lui Iosua, au luat în stăpânire țara de la popoarele pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoșilor noștri; și așa a rămas până în timpul lui David.
verso 46
David s-a bucurat de trecere înaintea lui Dumnezeu și a cerut să fie lăsat să-I construiască un templu Dumnezeului lui Iacov.
verso 47
Dar Solomon a fost acela care I-a construit o casă.
verso 48
Însă Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâinile oamenilor. După cum spune profetul:
verso 49
«Domnul spune:
‘Cerul este tronul Meu
și pământul este locul
pe care-Mi odihnesc picioarele.
Ce fel de casă Îmi veți construi voi Mie?
Care este locul unde să Mă odihnesc?
verso 50
Nu sunt Eu Cel ce a creat toate
acestea?’»“
(Isaia 66.1–2)
verso 51
Ștefan a continuat: „Oameni încăpățânați! V-ați înstrăinat, în inima voastră, de Dumnezeu. Voi nu ascultați de Dumnezeu. Întotdeauna vă împotriviți față de ceea ce vă spune Duhul Sfânt. Sunteți la fel ca strămoșii voștri.
verso 52
A existat vreun profet care să nu fie persecutat de strămoșii voștri? Ei i-au omorât chiar și pe profeții care au anunțat cu mult timp în urmă venirea Celui Drept. Iar acum voi ați ajutat să fie prins și L-ați omorât.
verso 53
Voi sunteți cei care au primit Legea lui Moise, lege care v-a fost adusă de îngeri, dar voi nu ați ascultat de ea!“
Omorârea lui Ștefan
verso 54
Când au auzit conducătorii iudei aceste cuvinte au fost atât de furioși încât scrâșneau din dinți de mânie împotriva lui.
verso 55
Dar Ștefan era plin de Duhul Sfânt. El și-a ridicat ochii spre cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu.
verso 56
Și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.“
verso 57
Atunci conducătorii iudei au început să strige, și-au acoperit urechile și s-au năpustit cu toții asupra lui Ștefan.
verso 58
Ei l-au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Oamenii care depuseseră mărturie împotriva lui Ștefan și-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr pe nume Saul.
verso 59
În timp ce oamenii aruncau cu pietre în el, Ștefan se ruga, spunând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“
verso 60
Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu-i învinui de păcatul acesta!“ După ce a spus aceste cuvinte, Ștefan a murit.
Libros
