capítulo 9
În Ierusalim, Saul încerca în continuare să-i sperie și să-i ucidă pe ucenicii Domnului. El s-a dus la marele preot
și i-a cerut scrisori către iudeii din sinagogile din Damasc, pentru ca, dacă ar găsi atât bărbați, cât și femei care urmau Calea Domnului, Saul să-i aresteze și să-i aducă legați la Ierusalim.
Saul era încă pe drum și se apropia de cetatea Damasc. Deodată, o lumină venită din ceruri a strălucit în jurul lui.
Saul a căzut la pământ. El a auzit o voce care-i spunea: „Saule, Saule, de ce faci toate aceste lucruri împotriva Mea?“
Saul a spus: „Cine ești Tu, Doamne?“
Vocea a răspuns: „Eu sunt Isus pe care Îl persecuți.
Ridică-te acum și du-te în cetate. Cineva îți va spune ce trebuie să faci.“
Oamenii care călătoreau împreună cu Saul stăteau acolo muți de uimire, auzind vocea dar nevăzând pe nimeni.
Saul s-a ridicat de la pământ, dar când a deschis ochii nu mai putea să vadă nimic. Așa că oamenii l-au luat de mână și l-au dus în Damasc.
Timp de trei zile a fost orb și nici nu a mâncat, nici nu a băut nimic.
În Damasc se afla un ucenic al lui Isus, pe nume Anania. Domnul i-a spus într-o viziune: „Anania!“
Anania a răspuns: „Iată-mă, Doamne!“
Domnul i-a spus: „Ridică-te și du-te pe strada numită «Strada Dreaptă». Caută casa lui Iuda și întreabă de un om din Tars, pe nume Saul. El se roagă acum.
Saul a avut o viziune în care a văzut un bărbat pe nume Anania venind la el și punându-și mâinile peste el pentru a-i reda vederea.“
Anania a răspuns: „Doamne, i-am auzit pe mulți oameni vorbind despre acest bărbat. Ei vorbeau despre toate lucrurile rele pe care le-a făcut el sfinților Tăi din Ierusalim.
El a venit aici cu autoritate de la marele preot să-i aresteze pe toți cei care cred în Tine.“
Dar Domnul i-a spus: „Du-te! Eu l-am ales pe Saul pentru o lucrare importantă. El va vesti Numele Meu înaintea împăraților, printre neevrei și printre evrei.
Eu Însumi îi voi arăta lui Saul tot ce va trebui să sufere pentru Numele Meu.“
Anania a plecat și s-a dus în casa în care i s-a spus. El și-a pus mâinile peste Saul și a spus: „Frate Saul, m-a trimis Domnul Isus, Cel ce ți S-a arătat când veneai spre Damasc. El m-a trimis ca tu să-ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.“
Chiar atunci de pe ochii lui Saul a căzut ceva care arăta ca niște solzi de pește și el a putut să vadă din nou. Saul s-a ridicat și a fost botezat.
După ce a mâncat ceva, el și-a recăpătat puterea.
Saul a mai rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc.
Apoi s-a dus în sinagogile din Damasc și a început imediat să vorbească despre Isus. El a spus: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu!“
Toți cei care l-au auzit au fost uimiți. Ei spuneau: „Nu este el acela care încerca să-i omoare pe toți oamenii din Ierusalim care credeau în Numele lui Isus? Și nu este el acela care a venit aici pentru a-i aresta și a-i duce înaintea marilor preoți?“
Dar Saul vorbea cu tot mai multă putere. El le-a dovedit iudeilor din Damasc că Isus este Cristosul, astfel că ei nu l-au putut contrazice.
După multe zile, iudeii au pus la cale omorârea lui Saul.
Ei păzeau zi și noapte porțile cetății pentru a-l putea omorî. Dar Saul a aflat de planul lor.
Într-o noapte, niște ucenici l-au luat pe Saul și l-au ajutat să iasă din cetate. Ei l-au pus într-un coș și l-au coborât printr-o gaură din zidul cetății.
Când a ajuns în Ierusalim, Saul a încercat să se alăture grupului de credincioși. Dar toți se temeau de el pentru că nu credeau că Saul devenise un ucenic al lui Isus.
Barnaba l-a luat și l-a dus la apostoli. El le-a povestit cum Saul L-a văzut pe Domnul pe drum, cum Domnul i-a vorbit și cum, în Damasc, Saul a vorbit oamenilor cu mult curaj în Numele lui Isus.
Saul a rămas cu ucenicii. El mergea peste tot în Ierusalim vorbind cu curaj despre Domnul.
Saul vorbea adesea cu iudeii vorbitori de limbă greacă și se contrazicea cu ei, dar aceștia încercau să-l omoare.
Când credincioșii au auzit lucrul acesta, l-au dus pe Saul în Cezareea, iar de acolo l-au trimis în cetatea Tars.
Biserica din toată Iudeea, Galileea și Samaria a avut o perioadă de pace. Credincioșii Îl onorau pe Domnul prin modul în care trăiau și erau întăriți de Duhul Sfânt. De aceea, Biserica a căpătat putere și a crescut în număr.
Petru călătorea prin toate cetățile. El a ajuns să-i viziteze pe credincioșii care locuiau în Lida.
Acolo a cunoscut un om pe nume Enea care era paralizat. El nu se ridicase din pat de opt ani.
Petru i-a spus: „Enea, Isus Cristos te vindecă: scoală-te și fă-ți patul!“ Și Enea s-a ridicat imediat.
Toți oamenii care locuiau în Lida și în Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.
În cetatea Iope, locuia o ucenică a lui Isus pe nume Tabita (în grecește, numele ei era Dorca, însemnând „gazelă“). Tabita îi ajuta întotdeauna pe oameni, iar celor săraci le dădea lucruri de care aveau nevoie.
Pe când Petru era în Lida, Tabita s-a îmbolnăvit și a murit. Trupul său a fost spălat și pus într-o cameră de la etaj.
Cetatea Lida era aproape de Iope. Când ucenicii din Iope au auzit că Petru se afla în Lida, au trimis la el doi oameni. Ei l-au implorat: „Te rugăm, vino la noi fără întârziere!“
Așa că Petru s-a pregătit și a mers cu ei. Când a venit, ucenicii l-au dus în camera de la etaj. Toate văduvele au venit și au stat în jurul lui. Ele plângeau și îi arătau cămășile și alte haine pe care Dorca le făcuse pe când era în viață.
Petru i-a scos pe toți din cameră, a îngenuncheat și s-a rugat. Apoi s-a întors spre trupul Tabitei și a spus: „Tabita, ridică-te!“ Ea a deschis ochii, l-a văzut pe Petru și s-a ridicat.
Petru i-a întins mâna și a ajutat-o să se ridice în picioare. Apoi i-a chemat pe credincioși și pe văduve și le-a arătat-o pe Tabita care era vie.
Lucrul acesta s-a aflat în toată cetatea Iope și, datorită acestei întâmplări, mulți oameni au crezut în Domnul.
Petru a rămas mai multe zile în Iope, în casa unui tăbăcar numit Simon.