Evanghelia după Ioan

capítulo 11


Capítulos:


Moartea lui Lazăr


verso 1

Era acolo un om bolnav, pe nume Lazăr, care trăia în Betania, cetatea în care locuiau Maria și sora ei, Marta.


verso 2

(Maria era femeia care-L unsese pe Domnul cu parfum și-I uscase picioarele cu părul ei.) Fratele ei, Lazăr, era bolnav.


verso 3

Surorile I-au trimis vorbă lui Isus, spunând: „Doamne, cel pe care îl iubești este bolnav.“


verso 4

Când a auzit Isus, a spus: „Această boală nu duce la moarte, ci este spre slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să I se aducă slavă Fiului lui Dumnezeu.“


verso 5

Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.


verso 6

Însă, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai stat două zile în locul unde era.


verso 7

După aceea, le-a spus ucenicilor: „Haideți să ne întoarcem în Iudeea!“


verso 8

„Învățătorule, iudeii au încercat de curând să Te ucidă și Tu mergi din nou acolo?“, I-au spus ucenicii.


verso 9

Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore de lumină pe zi? Dacă un om merge în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi.


verso 10

Însă, dacă cineva merge noaptea, se împiedică pentru că nu are lumină să vadă.“


verso 11

După aceste cuvinte, le-a spus: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Eu Mă voi duce și îl voi trezi.“


verso 12

„Doamne, dacă doarme, se va face bine“, I-au zis ucenicii.


verso 13

Isus vorbise despre moartea lui Lazăr, dar ei au crezut că vorbește despre somnul obișnuit.


verso 14

Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit.


verso 15

Și pentru voi Mă bucur că nu am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!“


verso 16

Atunci Toma (numit și „Geamănul“) le-a zis celorlalți ucenici: „Haideți să mergem și noi, ca să murim împreună cu El!“


Isus în Betania


verso 17

Isus a plecat spre Betania și când a ajuns a aflat că Lazăr era în mormânt de patru zile.


verso 18

Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri depărtare,


verso 19

așa că mulți iudei veniseră să le viziteze pe Marta și pe Maria și să le mângâie pentru pierderea fratelui lor.


verso 20

Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine, însă Maria a rămas acasă.


verso 21

„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!“, I-a spus Marta lui Isus.


verso 22

„Însă chiar și acum știu că orice Îi vei cere lui Dumnezeu, El îți va da.“


verso 23

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“


verso 24

„Știu că va învia“, a spus Marta, „la vremea învierii, în ziua de pe urmă.“


verso 25

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi.


verso 26

Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?“


verso 27

Ea I-a zis: „Da, Doamne! Cred că Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume!“


Isus plânge


verso 28

Și după ce a spus Isus aceste lucruri, Marta a plecat, a chemat-o deoparte pe sora ei, Maria, și i-a zis: „Învățătorul este aici și te cheamă.“


verso 29

Auzind acestea, ea s-a ridicat repede și s-a dus la El.


verso 30

(Isus nu intrase încă în sat; era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.)


verso 31

Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria ridicându-se repede și plecând, au venit după ea crezând că se duce să plângă la mormânt.


verso 32

Când Maria a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.“


verso 33

Isus, văzându-i plângând, pe ea și pe iudeii care erau cu ea, a fost profund tulburat și adânc mișcat în duhul Său,


verso 34

și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne, vino și vezi!“, I-au răspuns ei.


verso 35

Isus plângea.


verso 36

„Iată cât de mult l-a iubit pe Lazăr!“, ziceau iudeii.


verso 37

Dar unii dintre ei spuneau: „Acest om, care a deschis ochii orbului, nu putea să împiedice moartea lui Lazăr?“


Învierea lui Lazăr


verso 38

Isus a fost din nou mișcat adânc în Sine și S-a dus la mormânt. Era o peșteră și avea o piatră așezată la intrare.


verso 39

„Dați piatra la o parte!“, a zis Isus.
Iar sora mortului, Marta, I-a zis: „Doamne, miroase deja urât, pentru că este acolo de patru zile.“


verso 40

Isus i-a spus: „Nu ți-am zis Eu că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“


verso 41

Așa că au dat piatra la o parte, iar Isus Și-a ridicat privirea și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.


verso 42

Știu că întotdeauna Mă asculți, însă vorbesc astfel pentru ca mulțimea care stă împrejur să creadă că Tu M-ai trimis.“


verso 43

După ce a spus acestea, a strigat: „Lazăre, vino afară!“


verso 44

Mortul a ieșit afară cu mâinile și picioarele legate în fâșii de pânză. Fața îi era înfășurată cu o pânză.
Și Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“


Sinedriul hotărăște să-L omoare pe Isus


verso 45

Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce făcuse Isus au crezut în El.


verso 46

Însă unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.


verso 47

Marele preot și fariseii au convocat Sinedriul și au zis: „Ce să facem? Acest om face multe minuni!


verso 48

Dacă-L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El. Iar romanii vor veni și vor distruge și Templul, și poporul nostru.“


verso 49

Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Nimic nu știți.


verso 50

Și nici nu înțelegeți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru mulți oameni, decât să fie distrus tot poporul!“


verso 51

Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el însuși, ci fiindcă era mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru popor,


verso 52

și nu doar pentru poporul iudeu, ci și ca să-i adune într-unul singur pe toți copiii lui Dumnezeu, care fuseseră împrăștiați.


verso 53

Din ziua aceea, ei au complotat să-L omoare.


verso 54

Așa că Isus nu a mai mers pe față printre iudei, ci a plecat și S-a dus într-o localitate de lângă pustie, în cetatea numită Efraim. Și a stat acolo cu ucenicii Săi.


verso 55

Paștele evreiesc se apropia și mulți veneau de la țară la Ierusalim, înainte de Paște, să se pregătească prin spălări rituale pentru sărbătoare.


verso 56

Îl căutau pe Isus și, stând în Templu, au început să se întrebe unii pe alții: „Ce credeți? Că nu va veni la sărbătoare?“


verso 57

Marele preot și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde Se află Isus, să-i anunțe, ca să-L aresteze.

Capítulos:


Libros