Evanghelia după Ioan
capítulo 6
Hrănirea celor cinci mii de oameni
verso 1
După acestea, Isus a trecut de partea cealaltă a Mării Galileii (adică Marea Tiberiadei)
verso 2
și o mare mulțime L-a urmat pentru că văzuse minunile făcute prin vindecarea celor bolnavi.
verso 3
Însă Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui.
verso 4
Sărbătoarea iudeilor, Paștele, era aproape.
verso 5
Când Isus Și-a ridicat privirea și a văzut că o mulțime mare venea spre El, i-a spus lui Filip: „De unde putem cumpăra pâine ca să mănânce oamenii?“
verso 6
(Isus a spus acest lucru ca să-l încerce, căci știa deja ce va face.)
verso 7
Filip I-a răspuns: „Nici cu două sute de monede de argint nu putem să cumpărăm destulă pâine pentru ca fiecare să aibă o bucățică.“
verso 8
Alt ucenic (era Andrei, fratele lui Simon Petru) I-a zis:
verso 9
„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar la ce bun pentru atâția oameni?“
verso 10
Isus le-a zis: „Spuneți oamenilor să stea jos.“ (Era multă iarbă în acel loc.) Așa că bărbații au stat jos. (Erau aproape cinci mii.)
verso 11
Apoi, Isus a luat pâinile și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a dat celor ce stăteau jos. Tot așa, a împărțit și peștele după cât a vrut fiecare.
verso 12
După ce s-au săturat, Isus le-a spus ucenicilor: „Strângeți ce a rămas pentru ca nimic să nu se piardă.“
verso 13
Ei au strâns tot și au umplut douăsprezece coșuri cu cele rămase din cele cinci pâini de orz, după ce mâncase toată mulțimea.
verso 14
Când au văzut oamenii minunea pe care o făcuse, au început să spună: „Cu siguranță, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!“
verso 15
Isus, știind că aveau de gând să-L facă împărat cu forța, a plecat din nou pe munte de unul singur.
Isus merge pe apă
verso 16
Când s-a înserat, ucenicii Săi au coborât la mare,
verso 17
s-au urcat într-o barcă și treceau marea, îndreptându-se spre Capernaum. Se întunecase și Isus nu venise încă la ei.
verso 18
Valurile deveneau din ce în ce mai mari, în timp ce pe mare sufla un vânt puternic.
verso 19
După ce făcuseră cam cinci sau șase kilometri de la țărm, ucenicii L-au zărit pe Isus mergând pe apă și apropiindu-Se de barcă. Și s-au speriat.
verso 20
„Eu sunt, nu vă temeți!“, le-a zis Isus.
verso 21
Atunci ei s-au bucurat să-L ia în barcă și imediat barca a ajuns la locul spre care se îndreptau.
Mulțimea Îl caută pe Isus
verso 22
A doua zi, mulțimea care rămăsese de partea cealaltă a mării a știut că ucenicii plecaseră singuri și că Isus nu Se urcase cu ei în barcă, fiindcă nu fusese acolo decât o singură barcă.
verso 23
Însă niște bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul mulțumise pentru ea.
verso 24
Când au văzut mulțimile că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au urcat în bărci și s-au dus în Capernaum să-L caute pe Isus.
Isus este Pâinea vieții
verso 25
Când L-au găsit de cealaltă parte a mării, L-au întrebat: „Învățătorule, când ai ajuns aici?“
verso 26
Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: voi nu Mă căutați pentru semnele pe care le-ați văzut, ci pentru că ați mâncat pâinea și v-ați săturat.
verso 27
Nu lucrați pentru mâncarea care se alterează, ci lucrați pentru mâncarea care ține pentru viața eternă, pe care v-o va da Fiul omului! Căci Dumnezeu Tatăl Și-a pus pecetea pe El.“
verso 28
„Ce să facem pentru a îndeplini lucrările lui Dumnezeu?“, L-au întrebat ei.
verso 29
Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.“
verso 30
Și ei L-au întrebat: „Ce semn vei da, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce vei face?
verso 31
Strămoșii noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris în Scripturi: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»“
verso 32
Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: nu Moise v-a dat pâine din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea adevărată din cer.
verso 33
Căci Pâinea dată de Dumnezeu este cea care vine din cer și dă viață lumii.“
verso 34
Ei I-au spus: „Doamne, dă-ne pâinea aceea, acum și totdeauna!“
verso 35
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va fi niciodată flămând. Cel ce crede în Mine nu va fi niciodată însetat.
verso 36
Dar v-am spus că M-ați văzut și tot nu credeți.
verso 37
Orice om pe care Mi-l dă Tatăl va veni la Mine și nu-l voi alunga niciodată pe cel ce vine la Mine.
verso 38
Căci am coborât din cer pentru a face nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
verso 39
Voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd pe nici unul dintre cei pe care Mi i-a dat, ci să-i înviez în ziua de pe urmă.
verso 40
Căci voia Tatălui Meu este ca oricine-L vede pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.“
verso 41
Iudeii au început să cârtească împotriva Lui pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care a coborât din cer.“
verso 42
Și spuneau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif? Nu-I cunoaștem noi tatăl și mama? Atunci cum poate să spună: «Am coborât din cer?»“
verso 43
Isus le-a răspuns: „Nu mai cârtiți între voi!
verso 44
Căci nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
verso 45
Este scris în profeți: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Oricine ascultă de Tatăl și învață de la El vine la Mine.
verso 46
(Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, în afară de Acela care este de la Tatăl. El L-a văzut pe Tatăl.)
verso 47
Vă spun adevărul: cine crede în Mine are viață eternă.
verso 49
Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit.
verso 50
Însă, dacă cineva mănâncă această Pâine care coboară din cer nu va muri.
verso 51
Eu sunt Pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din această Pâine, va trăi etern. Pâinea pe care o voi da este trupul Meu, pe care-l voi da pentru ca lumea să trăiască.“
verso 52
Atunci iudeii au început să se certe între ei, zicând: „Cum poate să ne dea El trupul Lui să-l mâncăm?“
verso 53
Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu-I beți sângele, nu veți avea viață în voi.
verso 54
Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață eternă, și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
verso 55
Căci trupul Meu este mâncare adevărată și sângele Meu este băutură adevărată.
verso 56
Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el.
verso 57
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
verso 58
Aceasta este Pâinea coborâtă din cer. Spre deosebire de strămoșii noștri, care au mâncat mană și au murit, cel ce mănâncă această Pâine va trăi etern.“
verso 59
Isus a spus aceste lucruri pe când îi învăța pe oameni în sinagoga din Capernaum.
Despre viața eternă
verso 60
Când au auzit aceste lucruri, mulți dintre ucenicii Săi au zis: „Această învățătură este greu de primit. Cine poate s-o accepte?“
verso 61
Isus știa, fără să I se spună, că ucenicii cârteau împotriva acestui lucru. Așa că le-a zis: „Vă simțiți cumva ofensați de învățătura Mea?
verso 62
Dar dacă L-ați vedea pe Fiul omului urcându-Se unde era mai înainte?
verso 63
Duhul este Cel ce dă viață. Trupul nu este de folos. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh și dau viață, dar sunt printre voi unii care nu cred.“
verso 64
(Căci Isus știa de la început care erau cei ce nu credeau și îl știa pe cel ce avea să-L trădeze.) A continuat zicând:
verso 65
„De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-i este dat de Tatăl Meu.“
verso 66
De aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors și nu L-au mai urmat.
verso 67
Apoi, Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să plecați?“
verso 68
Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte ce dau viață eternă
verso 69
și noi credem și știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.“
verso 70
Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și cu toate acestea, unul dintre voi este un drac!“
verso 71
(Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el urma să-L trădeze, cu toate că era unul dintre cei doisprezece.)
Libros
