capítulo 4
După aceea, Duhul l-a dus pe Isus în pustie pentru a fi ispitit de Diavolul.
După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, lui Isus I S-a făcut foame.
Diavolul a venit la El şi I-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestor pietre să se transforme în pâini.“
Dar Isus i-a răspuns: „Scriptura spune:
«Oamenii nu vor trăi numai cu pâine,
ci şi cu orice cuvânt
spus de Dumnezeu.»“
(Deuteronom 8.3)
Atunci Diavolul L-a dus pe Isus în cetatea sfântă, Ierusalim şi L-a aşezat pe locul cel mai înalt al Templului,
spunându-I: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci Scriptura spune:
«El va porunci îngerilor Săi să aibă grijă
de tine.
Ei te vor purta pe mâinile lor,
astfel încât să nu-ţi loveşti piciorul de
vreo piatră.»“
(Psalmul 91.11–12)
Isus a răspuns: „Dar Scriptura mai spune şi acestea:
«Să nu pui la încercare pe Domnul,
Dumnezeul tău!»“
(Deuteronom 6.16)
Atunci, Diavolul L-a dus pe Isus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi splendoarea lor,
spunându-I: „Îţi voi da toate aceste lucruri, dacă vei îngenunchea şi Te vei închina mie.“
Isus a spus: „Pleacă, Satan! Căci Scriptura spune:
«Trebuie să te închini Domnului,
Dumnezeului tău,
şi numai Lui să-I slujeşti!»“
(Deuteronom 6.13)
Atunci Diavolul L-a părăsit, iar îngerii au venit şi I-au slujit.
Când a aflat Isus că Ioan fusese arestat, S-a întors în Galileea.
Totuşi nu a rămas în Nazaret, ci a plecat să locuiască în Capernaum, care se află aproape de mare în regiunea lui Zabulon şi a lui Neftali.
Astfel s-a împlinit ce spusese Dumnezeu prin profetul Isaia:
„Ținutul Zabulon şi ţinutul Neftali,
spre mare, pe malul vestic al Iordanului,
Galileea naţiunilor!
Poporul care trăieşte în întuneric
a văzut o lumină mare,
iar pentru cei care trăiesc în ţinutul
întunecat al umbrei morţii,
a răsărit o lumină.“
(Isaia 9.1–2)
Din acel moment, Isus a început să predice şi să spună oamenilor: „Schimbaţi-vă inima şi viaţa, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
Pe când mergea Isus de-a lungul mării Galileii, a văzut doi fraţi. Simon (zis Petru) şi Andrei, fratele său, aruncau plasa de pescuit în mare pentru că erau pescari.
Isus le-a zis: „Urmaţi-Mă, şi am să vă fac pescari de oameni.“
Ei şi-au lăsat, chiar în acel moment, plasele şi L-au urmat.
Isus a mers mai departe şi a văzut alţi doi fraţi: Iacov, fiul lui Zebedei şi Ioan, fratele său. Ei erau în barcă împreună cu tatăl lor, Zebedei, reparându-şi plasele de pescuit. Isus i-a chemat
şi imediat ei au lăsat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Isus a mers prin toată Galileea, învăţând oamenii în sinagogile lor, spunând oamenilor Vestea Bună despre Împărăţia cerurilor şi vindecând orice fel de boală.
Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria, aşa că oamenii aduceau la El toţi bolnavii care sufereau de diferite boli şi dureri puternice, pe cei posedaţi de duhuri rele, pe cei epileptici şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca.
Mari mulţimi de oameni Îl urmau, venind din Galileea, Decapole, Ierusalim, Iudeea şi de dincolo de Iordan.