Evanghelia după Matei
capítulo 22
Pilda petrecerii de nuntă
verso 1
Isus a început să vorbească din nou în pilde şi a spus:
verso 2
„Împărăţia cerurilor este ca un împărat care a dat o petrecere de nuntă pentru fiul său.
verso 3
A trimis slujitorii să-i cheme pe cei invitaţi la petrecere, dar ei n-au vrut să vină.
verso 4
A trimis din nou alţi slujitori şi le-a zis: «Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, masa este gata. Boii şi vitele cele îngrăşate au fost tăiate şi totul este pregătit. Veniţi la petrecerea de nuntă!»
verso 5
Dar cei invitaţi n-au vrut să asculte şi au plecat. Unul a plecat să-şi lucreze ogorul şi altul la afacerile sale.
verso 6
Iar ceilalţi i-au prins pe slujitorii împăratului, i-au batjocorit şi i-au omorât.
verso 7
Împăratul s-a înfuriat. Şi-a trimis soldaţii, care i-au omorât pe acei ucigaşi şi le-au ars cetatea.
verso 8
Apoi împăratul le-a spus slujitorilor săi: «Petrecerea de nuntă este gata, dar cei invitaţi nu au meritat această cinste.
verso 9
Aşa că duceţi-vă la colţurile străzilor şi invitaţi la petrecerea de nuntă pe oricine veţi găsi.»
verso 10
Slujitorii s-au dus pe străzi şi au strâns pe câţi au putut găsi, oameni buni şi răi, iar sala unde avea loc petrecerea era plină de oaspeţi.
verso 11
Când a intrat împăratul să-şi vadă oaspeţii, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă.
verso 12
El i-a spus: «Prietene, cum ai venit aici fără să ai haine de nuntă?» Dar omul nu a răspuns.
verso 13
Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară, unde vor fi plânsete şi scrâşnet de dinţi.
verso 14
Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi!»“
Taxele pentru Cezar
verso 15
Apoi, fariseii au plecat şi au pus la cale un plan prin care să-L prindă pe Isus spunând ceva greşit, ca să-L poată acuza.
verso 16
Ei şi-au trimis ucenicii la El, împreună cu irodienii şi I-au spus: „Învăţătorule, noi ştim că spui adevărul, că-i înveţi pe oameni adevărul despre calea lui Dumnezeu şi că nu-Ți pasă ce cred ceilalţi pentru că Tu nu dai atenţie poziţiei sociale a oamenilor.
verso 17
Aşa că, spune-ne ce crezi: este bine să plătim taxele Cezarului sau nu?“
verso 18
Isus le ştia intenţiile rele, aşa că a spus: „Ipocriţilor! De ce încercaţi să Mă prindeţi în cursă?
verso 19
Arătaţi-Mi o monedă pentru plătirea taxelor.“ Aşa că I-au adus o monedă de argint.
verso 20
Apoi le-a spus: „Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe ea?“
verso 21
Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“
„Ei bine, daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi daţi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu!“, le-a zis Isus.
verso 22
Când au auzit acestea, ei au rămas foarte uimiţi. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
verso 23
În aceeaşi zi au venit la El nişte saduchei. Ei sunt cei care spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat:
verso 24
„Învăţătorule, Moise ne-a învăţat astfel: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său s-o ia de nevastă pe văduvă şi să aibă copii pentru fratele său mort.»
verso 25
Erau şapte fraţi printre noi. Primul s-a însurat şi după un timp a murit. Pentru că nu avea copii, fratele său a luat-o de nevastă pe văduvă.
verso 26
Tot aşa s-a întâmplat şi cu al doilea şi al treilea frate, până la cel de-al şaptelea.
verso 28
Te întrebăm: la înviere, cu care dintre cei şapte va fi ea măritată, de vreme ce toţi au avut-o de nevastă?“
verso 29
Isus le-a răspuns: „Sunteţi departe de adevăr, căci nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
verso 30
După înviere, oamenii nu se vor însura şi nici nu se vor mărita. Ei vor fi ca îngerii în ceruri.
verso 31
În ceea ce priveşte învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a spus Dumnezeu? El a spus:
verso 32
«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.» Deci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, şi nu al celor morţi.“
verso 33
Când au auzit aceste lucruri, oamenii au rămas foarte uimiţi de învăţătura Lui.
Cea mai mare poruncă
verso 34
Când au auzit fariseii că Isus le-a închis gura saducheilor cu răspunsul Său, s-au adunat la un loc.
verso 35
Unul din ei, un foarte bun cunoscător al Legii, încercând să-L prindă în capcană,
verso 36
L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“
verso 37
Isus i-a spus: „«Iubeşte-L pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.»
verso 38
Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă.
verso 39
Iar cea de-a doua, care seamănă cu prima: «Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.»
verso 40
Toată Legea şi Profeţii se bizuie pe aceste două porunci.“
Al cui fiu este Cristosul?
verso 41
Pe când fariseii erau adunaţi împreună, Isus i-a întrebat:
verso 42
„Ce credeţi despre Mesia? Al cui Fiu este?“
„Al lui David“, I-au răspuns ei.
verso 43
El le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, L-a numit Domn pe Mesia, când a spus:
verso 44
«Domnul ⸤Dumnezeu⸥ a spus Domnului
⸤Cristos⸥ meu:
Stai la dreapta Mea,
până când Ți-i voi pune
la picioare pe toţi duşmanii Tăi.»“?
(Psalmul 110.1)
verso 45
Atunci, dacă David L-a numit «Domn», cum poate fi Mesia fiul lui David ?“
verso 46
Nimeni nu I-a putut răspunde şi nimeni nu a mai îndrăznit să-L întrebe ceva din ziua aceea.
Libros
