Luca
capítulo 8
verso 1
Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
verso 2
şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
verso 3
Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari -L ajutau cu ce aveau.
verso 4
Cînd s`a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
verso 5
„Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
verso 6
O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s`a uscat, pentrucă n`avea umezeală.
verso 7
O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
verso 8
O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.”
verso 9
Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
verso 10
El le -a răspuns: „Vouă v`a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
verso 11
Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
verso 12
Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
verso 13
Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n`au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
verso 14
Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n`aduc rod care să ajungă la coacere.
verso 15
Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într`o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
verso 16
Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n`o acopere cu un vas, nici n`o pune supt pat, ci o pune într`un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
verso 17
Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
verso 18
Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n`are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
verso 19
Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să -I vorbească, din pricina norodului.
verso 20
Cineva I -a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.”
verso 21
Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -l împlinesc.”
verso 22
Într`una din zile, Isus S`a suit într`o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le -a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
verso 23
Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s`a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
verso 24
Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.” Isus S`a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s`au potolit: şi s`a făcut linişte.
verso 25
Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi -L ascultă?”
verso 26
Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
verso 27
Cînd a ieşit Isus la ţărm, L -a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într`o casă, ci în morminte.
verso 28
Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.”
verso 29
Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
verso 30
Isus l -a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune,” a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
verso 31
Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
verso 32
Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le -a dat voie.
verso 33
Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s`a repezit de pe rîpă în lac, şi s`a înecat.
verso 34
Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
verso 35
Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i -a apucat frica.
verso 36
Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
verso 37
Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S`a suit într`o corabie, şi S`a întors.
verso 38
Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să -i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis:
verso 39
„Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi -a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce -i făcuse Isus.
verso 40
La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
verso 41
Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s`a aruncat la picioarele lui Isus, şi L -a rugat să vină pînă la el acasă;
verso 42
pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
verso 43
Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s`o fi putut vindeca vreunul.
verso 44
Ea s`a apropiat pe dinapoi, şi s`a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s`a oprit.
verso 45
Şi Isus a zis: „Cine s`a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s`a atins de Mine?”
verso 46
Dar Isus a răspuns: „S`a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”
verso 47
Femeia, cînd s`a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s`a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
verso 48
Isus i -a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te -a mîntuit, du-te în pace.”
verso 49
Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi -i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
verso 50
Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
verso 51
Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n`a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
verso 52
Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeţi; fetiţa n`a murit, ci doarme.”
verso 53
Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
verso 54
Dar El, dupăce i -a scos pe toţi afară, a apucat -o de mînă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!”
verso 55
Şi duhul ei s`a întors în ea, iar fata s`a sculat numaidecît. Isus a poruncit să -i dea să mănînce.
verso 56
Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le -a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.
Libros
