capitolul 39
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
El rîde de zarva cetăţilor,
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n`ar fi ai ei. Că s`a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n`are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly