Iov

chapter 39


Chapters:


verse #1

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?


verse #2

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?


verse #3

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.


verse #4

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.


verse #5

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?


verse #6

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.


verse #7

El rîde de zarva cetăţilor,


verse #8

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.


verse #9

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?


verse #10

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?


verse #11

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?


verse #12

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?


verse #13

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.


verse #14

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.


verse #15

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.


verse #16

Este aspră cu puii săi de parcă nici n`ar fi ai ei. Că s`a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!


verse #17

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.


verse #18

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.


verse #19

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?


verse #20

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.


verse #21

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;


verse #22

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.


verse #23

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,


verse #24

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n`are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.


verse #25

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.


verse #26

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?


verse #27

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?


verse #28

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.


verse #29

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.


verse #30

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

Chapters:


Books