Iov
39. fejezet
1. vers
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2. vers
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3. vers
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4. vers
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5. vers
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6. vers
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7. vers
El rîde de zarva cetăţilor,
8. vers
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9. vers
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10. vers
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. vers
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12. vers
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13. vers
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14. vers
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15. vers
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16. vers
Este aspră cu puii săi de parcă nici n`ar fi ai ei. Că s`a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17. vers
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18. vers
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19. vers
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20. vers
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21. vers
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22. vers
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23. vers
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24. vers
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n`are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25. vers
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26. vers
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27. vers
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28. vers
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29. vers
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30. vers
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.
Könyvek
