Iov

Capitole:

… 12 13 14 15 16 …   ⇤ ← 14 → ⇥

versetul 1

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

versetul 2

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

versetul 3

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

versetul 4

Cum ar putea să iasă dintr`o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

versetul 5

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

versetul 6

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

versetul 7

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

versetul 8

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

versetul 9

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

versetul 10

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

versetul 11

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

versetul 12

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

versetul 13

Ah! de m`ai ascunde în locuinţa morţilor, de m`ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

versetul 14

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

versetul 15

Atunci m`ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

versetul 16

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

versetul 17

călcările mele de lege sînt pecetluite într`un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

versetul 18

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

versetul 19

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

versetul 20

Îl urmăreşti într`una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

versetul 21

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n`are.

versetul 22

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Capitole:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42