capitolul 9
El le -a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S`a schimbat la faţă înaintea lor.
Hainele Lui s`au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n`o poate da.
Ilie li s`a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”
Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s`a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!”
Îndată, ucenicii s`au uitat împrejur, şi n`au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?”
El le -a răspuns: „Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”
Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s`a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
El i -a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?”
Şi un om din norod I -a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M`am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n`au putut.”
„O neam necredincios!” le -a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.”
L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el.
„Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
Isus a răspuns: „Tu zici: ,Dacă poţi!`… Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!”
Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.”
Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s`a sculat în picioare.
Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n`am putut să scoatem duhul acesta?”
„Acest soi de draci”, le -a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.”
Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.”
Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe.
Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”
Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le -a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis:
„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M`a trimes pe Mine.”
Ioan I -a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.”
„Nu -l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly