capitolul 12
Isus a început să le vorbească în pilde: „Un om a plantat o vie. A construit un gard în jurul ei, a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn. Apoi a închiriat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie.
Când a venit vremea culesului, omul și-a trimis un slujitor să-i aducă ceva din rodul viei.
Dar viticultorii l-au prins pe slujitor, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâna goală.
Apoi, omul a trimis la ei un alt slujitor. Viticultorii l-au lovit în cap și și-au bătut joc de el.
El a mai trimis un slujitor. Viticultorii l-au ucis pe acesta. El a mai trimis și alți slujitori. Unii au fost bătuți, iar alții au fost omorâți.
Acum mai avea un singur om pe care-l putea trimite: pe fiul său iubit. Pe acesta l-a trimis ultimul. Omul și-a spus: «Sigur îl vor respecta pe fiul meu!»
Dar viticultorii aceia și-au spus: «Acesta este moștenitorul. Veniți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră.»
L-au omorât și l-au aruncat afară din vie.
Acum, ce va face proprietarul viei? Se va duce, îi va omorî pe viticultori și via o va da altora.
Nu ați citit Scriptura care spune:
«Piatra aruncată de zidari
a ajuns să fie pusă în capul unghiului.
Domnul a făcut lucrul acesta
și este minunat în ochii noștri»?“
(Psalmul 118.22–23)
Conducătorii iudeilor au început să caute o cale de a-L aresta pe Isus pentru că știau că această pildă fusese spusă împotriva lor. Însă ei se temeau de mulțime, așa că L-au lăsat să plece.
Mai târziu, conducătorii iudeilor au trimis niște farisei și irodieni la Isus ca să-L prindă spunând ceva de care să-L poată acuza.
Fariseii și irodienii au venit la El și I-au spus: „Învățătorule, știm că ești un om cinstit și știm că nu-Ți pasă ce zic alții despre Tine, pentru că nu Te uiți la cum arată omul, ci îi înveți pe toți adevărul despre calea lui Dumnezeu. Spune-ne: este bine sau nu să plătim taxele către Cezar? Ar trebui să le plătim sau nu?“
Dar Isus, văzând ipocrizia lor, i-a întrebat: „De ce Mă încercați? Dați-Mi să văd o monedă de argint.“
Ei I-au dat o monedă și El i-a întrebat: „Chipul și inscripția cui sunt pe ea?“ Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“
Atunci Isus le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Ei au fost uimiți de ceea ce spusese Isus.
Apoi au venit la Isus niște saduchei. Saducheii spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat:
„Învățătorule, Moise ne-a scris în Lege că, dacă un bărbat căsătorit moare și lasă o soție, fără să aibă copii, atunci fratele său trebuie să se însoare cu ea și să aibă cu ea copii1 pentru fratele său.
Erau cândva șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit fără să aibă copii.
Al doilea s-a căsătorit cu văduva lui, după care a murit, dar fără să aibă copii. Cu al treilea s-a întâmplat la fel.
Nici unul din cei șapte frați nu a avut copii cu ea. Ultima a murit femeia.
La înviere, soția cui va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție.“
Isus le-a spus: „Voi greșiți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Pentru că atunci când învie din morți, oamenii nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită.
Iar cu privire la învierea morților, nu ați citit în cartea lui Moise pasajul despre rugul aprins? Acolo Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»
Dacă Dumnezeu spune că este Dumnezeul acestor oameni, înseamnă că ei nu sunt morți, pentru că El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Voi, saducheii, greșiți.“
Unul din învățătorii Legii a venit la Isus și L-a auzit discutând cu saducheii și cu fariseii. Când a văzut cât de bine le răspundea El, L-a întrebat: „Care este cea mai importantă poruncă?“
Isus i-a răspuns: „Cea mai importantă poruncă este aceasta: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Și trebuie să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.»
A doua poruncă este aceasta: «Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți.» Nu este nici o poruncă mai importantă decât acestea.“
Învățătorul Legii I-a spus: „Bine ai spus, Învățătorule. Ai dreptate când spui că Dumnezeu este Unul și că nu există altul în afară de El.
Și a-L iubi din toată inima, cu toată priceperea, cu toată puterea și a ne iubi aproapele este mai important decât toate animalele arse pe altar și decât toate jertfele cerute de Lege.“
Când a văzut Isus că omul I-a răspuns cu înțelepciune, i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.“ După aceea, nimeni nu a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a spus: „Cum pot zice învățătorii Legii că Cristosul este Fiul lui David?
David însuși, inspirat de Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul Dumnezeu spune Domnului
Meu:
Stai la dreapta Mea,
până când Ți-i voi pune la picioare
pe toții dușmanii Tăi.»
(Psalmul 110.1)
David însuși Îl numește pe Cristos «Domn». Atunci cum poate fi El Fiul lui David?“ O mare mulțime Îl asculta cu bucurie.
Învățându-i pe oameni, Isus spunea: „Aveți grijă cu învățătorii Legii. Lor le face plăcere să se plimbe în hainele lor lungi, le place să fie salutați cu respect în piețe,
să aibă locurile cele mai importante din sinagogă și locurile cele mai bune de la petreceri.
Și în timp ce se poartă rău cu văduvele și le fură casele, încearcă să arate bine în ochii lumii și spun rugăciuni lungi. Acești oameni vor primi o pedeapsă și mai mare.“
Isus stătea în fața cutiei pentru daruri din fața Templului și Se uita la oamenii care puneau bani în cutie. Unii oameni bogați puneau mulți bani.
A venit și o văduvă săracă. Ea a pus doi bănuți.
Isus i-a chemat pe ucenici și le-a spus: „Vă spun adevărul: această văduvă săracă a dat mai mult decât toți ceilalți care au pus ceva în cutie.
Pentru că toți aceștia au dat din ceea ce aveau în plus. Dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce a avut. Ea a dat toți banii care îi mai rămăseseră să trăiască.“
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly