capitolul 14
Mai erau două zile până la Paște și până la Sărbătoarea Pâinilor Nedospite. Conducătorii preoților și învățătorii Legii căutau o ocazie să-L prindă pe Isus în secret și să-L omoare.
Ei spuneau: „Nu-L putem aresta pe Isus în timpul sărbătorii, pentru că oamenii ar putea provoca tulburări.“
În timp ce se afla în Betania, Isus a mâncat în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie cu un vas de alabastru. În el avea un parfum foarte scump făcut numai din nard. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul lui Isus.
Unii s-au indignat și și-au spus: „De ce trebuie să se risipească atâta parfum?
Acest parfum s-ar fi putut vinde cu trei sute de dinari și banii s-ar fi putut da săracilor.“ Și au criticat-o aspru.
Dar Isus a spus: „Lăsați-o în pace! De ce o necăjiți? Ea a făcut ceva frumos pentru Mine.
Pentru că pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi și îi puteți ajuta oricând doriți. Dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna.
Ea a făcut ce a putut. A turnat parfum pe trupul Meu. Și ea a făcut aceasta, înainte ca Eu să mor, ca să Mă pregătească pentru înmormântare.
Vă spun adevărul: oriunde va fi proclamată Vestea Bună, în întreaga lume, se va spune și ceea ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.“
Apoi, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la marii preoți pentru a-L da pe Isus pe mâna lor.
Ei au fost încântați să audă așa ceva și i-au promis niște bani. Așa că Iuda a început să caute momentul potrivit pentru a-L trăda pe Isus.
Era prima zi a Sărbătorii Pâinilor Nedospite, ziua în care era omorât mielul pentru Paște. Ucenicii au venit la Isus și I-au spus: „Unde vrei să ne ducem să facem pregătiri, ca să mănânci masa de Paște?“
Isus a trimis doi ucenici, spunându-le: „Duceți-vă în cetate! Vă veți întâlni cu un om care duce un vas cu apă. Urmați-l!
Spuneți stăpânului casei în care intră: Învățătorul zice: «Unde este camera în care pot să iau masa de Paște cu ucenicii Mei?»
El vă va arăta o cameră mare de la etaj, aranjată și pregătită. Faceți pregătirile pentru noi acolo.“
Ucenicii au plecat și, când au ajuns în cetate, au găsit totul așa cum le spusese Isus. Ei au pregătit masa de Paște.
Când s-a înserat, a venit Isus cu cei doisprezece.
În timp ce mâncau la masă, Isus a spus: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda. Mă va trăda cel ce mănâncă la masă cu Mine!“
Ei s-au întristat și fiecare L-a întrebat: „Nu cumva eu sunt acela?“
Isus le-a răspuns: „Este unul din cei doisprezece. Este cel care își înmoaie pâinea în castron împreună cu Mine.
Fiul omului va muri așa cum s-a scris despre El. Dar vai de cel care Îl va trăda! Ar fi fost mai bine pentru acel om să nu se fi născut.“
În timp ce mâncau, Isus a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, spunând: „Luați, acesta este trupul Meu!“
Apoi Isus a luat un pahar și I-a mulțumit lui Dumnezeu. El le-a dat paharul și ei au băut din el.
El le-a spus: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulți.
Vă spun adevărul: nu voi mai bea din rodul viței până în ziua în care îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“
Ucenicii au cântat un cântec de laudă. Apoi s-au dus pe Muntele Măslinilor.
Isus le-a spus: „Voi toți vă veți pierde credința. Pentru că este scris:
«Voi bate păstorul,
iar oile se vor împrăștia.»
(Zaharia 13.7)
Dar după ce voi învia, Mă voi duce în Galileea. Voi ajunge acolo înaintea voastră.“
Însă Petru I-a spus: „Chiar dacă toți își vor pierde credința, eu nu mi-o voi pierde.“
Atunci Isus i-a spus: „Îți spun adevărul: chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști.“
Dar Petru a spus din nou, cu și mai multă insistență: „Chiar dacă va trebui să mor cu Tine, niciodată nu voi nega faptul că Te cunosc.“ Și ceilalți ucenici au spus la fel.
Apoi Isus și ucenicii au ajuns la un loc numit Ghetsimani. Isus le-a spus ucenicilor: „Stați aici cât Mă rog.“
Și i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. El a început să Se teamă și să Se tulbure.
El le-a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Stați aici și vegheați.“
Isus S-a dus puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat ca, dacă se poate, să nu treacă prin acest ceas al suferinței.
El a spus: „Ava, Tată, Tu poți face absolut orice. Ia paharul acesta de la Mine! Dar să nu se facă voia Mea, ci voia Ta!“
Apoi Isus S-a întors și i-a găsit dormind. Și i-a spus lui Petru: „Simone, dormi? Nu ai putut veghea nici măcar un ceas?
Vegheați și rugați-vă să aveți putere împotriva ispitei! Duhul este plin de voință, dar trupul este slab.“
Isus S-a dus din nou și S-a rugat, spunând același lucru.
Când S-a întors, i-a găsit din nou dormind, pentru că erau obosiți. Și ei nu au știut ce să-I spună.
După ce S-a rugat a treia oară, Isus S-a întors la ucenici și le-a spus: „Încă dormiți și vă odihniți? Destul! A venit ceasul când Fiul omului este dat pe mâna păcătoșilor.
Sculați-vă! Să mergem! Iată, vine omul care M-a trădat.“
Imediat după aceea, în timp ce Isus încă mai vorbea, a apărut Iuda, unul dintre cei doisprezece. El era însoțit de mai mulți oameni înarmați cu săbii și ciomege, trimiși de marii preoți, de învățătorii Legii și de bătrâni.
Trădătorul stabilise cu ei un semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este Isus. Arestați-L și păziți-L când ați pus mâna pe El!“
Cum a ajuns acolo, Iuda s-a dus la Isus și I-a spus: „Învățătorule!“ Apoi L-a sărutat.
Oamenii au pus mâna pe Isus și L-au arestat.
Unul din cei care erau aproape și-a scos sabia și l-a lovit pe slujitorul marelui preot, tăindu-i urechea.
Apoi Isus le-a spus: „Ați venit să Mă prindeți cu săbii și ciomege, de parcă aș fi un hoț.
Am fost în fiecare zi cu voi, învățându-i pe oameni în Templu și nu M-ați arestat. Dar trebuia să se întâmple așa, pentru ca să se împlinească Scriptura.“
Toți ucenicii L-au părăsit pe Isus și au fugit.
Un tânăr Îl urma pe Isus. El nu purta decât o haină de in. Au încercat să-l aresteze și pe el,
dar el și-a lăsat haina de in și a fugit dezbrăcat.
L-au dus pe Isus înaintea marelui preot. Toți marii preoți, bătrânii și învățătorii Legii au venit și ei.
Petru L-a urmat pe Isus până în curtea marelui preot. Petru a intrat în curte și stătea acolo cu slujitorii și se încălzea la foc.
Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau dovezi împotriva lui Isus pentru a-L omorî. Dar nu au putut găsi nici una.
Pentru că mulți au depus mărturii false împotriva Lui, dar aceste mărturii nu se potriveau.
Apoi unii s-au ridicat și au depus mărturie împotriva lui Isus, mințind. Ei ziceau:
„L-am auzit spunând: «Voi dărâma acest Templu făcut de mâinile oamenilor și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»“
Dar ei nu se înțelegeau nici măcar asupra acestei mărturii.
Apoi marele preot s-a ridicat în fața lor și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce ai de spus acestor oameni care Te acuză?“
Dar Isus tăcea.
Marele preot L-a întrebat: „Ești Tu Cristosul, Fiul Dumnezeului binecuvântat?“
Isus a răspuns: „Sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta Celui Puternic și venind pe norii cerului.“
Marele preot și-a rupt hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori?
Ați auzit blasfemia! Ce credeți?“
Și ei au hotărât cu toții că Isus este vinovat și merită să moară.
Atunci unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I spună: „Vorbește! Spune cine Te-a lovit!“ Iar slujitorii L-au luat și L-au bătut.
Petru era tot în curte, când a venit o slujitoare a marelui preot.
Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat cu atenție la el și i-a spus: „Și tu erai cu acel Nazarinean, Isus.“
Dar Petru nu a recunoscut și a spus: „Nu știu ce vorbești și nu înțeleg ce spui!“ Apoi a ieșit de acolo și cocoșul a cântat.
Când l-a văzut slujitoarea, a început să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“
Dar Petru a negat din nou.
Puțin mai târziu, cei care stăteau acolo i-au spus lui Petru: „Cu siguranță că și tu ești unul dintre ei, pentru că ești galileean.“
Și Petru s-a jurat: „Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiți!“
Și chiar atunci cocoșul a cântat a doua oară, iar Petru și-a amintit cuvintele lui Isus: „Înainte de a cânta cocoșul de două ori, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști.“ Petru s-a întristat și a început să plângă.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly