capitolul 5
Isus și ucenicii Săi au traversat marea și au ajuns în ținutul gadarenilor.
Cum s-au dat jos din barcă, un om posedat de un duh rău a ieșit dintr-un cimitir și s-a dus să-L întâlnească pe Isus.
Acest om trăia printre morminte și nimeni nu putea să-l lege, nici măcar cu lanțuri.
De multe ori îi fuseseră prinse în fiare picioarele și legate în lanțuri mâinile, dar de fiecare dată el rupsese lanțurile și sfărâmase fiarele. Astfel nu se găsea nimeni destul de puternic pentru a-l supune.
Zi și noapte el stătea printre morminte și pe dealuri; țipa și se tăia cu pietre.
Când L-a văzut pe Isus venind de la distanță, a alergat la El și I s-a închinat.
Apoi, cu o voce puternică, a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, în Numele lui Dumnezeu, nu mă chinui!“
(Duhul rău îi spunea toate acestea pentru că Isus îi poruncise: „Ieși afară din acest om, duh rău!“)
Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?“
Iar duhul I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mai mulți.“
Duhurile din acel om Îl tot implorau pe Isus să nu le alunge din acel ținut.
Pe un deal din apropiere păștea o turmă mare de porci.
Duhurile rele L-au rugat pe Isus: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să putem intra în ei.“
Isus le-a dat voie, așa că duhurile rele au ieșit și au intrat în porci. Porcii, care erau cam două mii, au luat-o la fugă și au căzut în mare, unde s-au înecat.
Cei care îngrijeau porcii au alergat în cetate și în împrejurimi să spună ce au văzut. Oamenii care au auzit, au venit să vadă ce se întâmplase.
Ei au venit la Isus. Acolo l-au văzut și pe cel ce fusese posedat de legiunea de duhuri rele. El stătea liniștit și era îmbrăcat, fiind în toate mințile. Oamenilor li s-a făcut frică.
Martorii celor petrecute le-au explicat și celorlalți ce se întâmplase cu omul posedat de duhuri rele și cu porcii.
Oamenii au început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.
Pe când Se urca Isus în barcă, omul care fusese posedat de demoni L-a rugat să-l lase să meargă cu El.
Dar Isus nu i-a dat voie să meargă cu El, ci i-a spus: „Du-te acasă la ai tăi și spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine.“
Așa că omul a plecat și a început să le spună oamenilor din Decapole tot ce făcuse Isus pentru el. Toți erau uimiți de ceea ce auzeau.
Isus a trecut din nou de partea cealaltă a mării și o mare mulțime s-a strâns în jurul Său. Isus Se afla pe țărm.
Iair, unul din conducătorii sinagogii, a venit acolo. Când L-a văzut pe Isus, Iair a căzut la picioarele Lui,
rugându-L fierbinte și spunând: „Fetiței mele i se apropie sfârșitul. Vino, Te rog, și pune-Ți mâinile peste ea, ca să se vindece și să trăiască.“
Isus S-a dus cu el. O mulțime mare Îl urma și mulți oameni se înghesuiau în jurul Său, gata să-L strivească.
În mulțime era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie.
Ea suferise mult și trecuse pe la mulți doctori. Cheltuise tot ce avea, dar nu se făcea mai bine, ba îi era chiar mai rău.
Ea auzise de Isus. S-a apropiat de El pe la spate, prin mulțime și I-a atins haina,
pentru că își spunea: „Dacă voi putea atinge măcar hainele Lui, mă voi vindeca.“
Imediat hemoragia i s-a oprit și a simțit în trupul ei că s-a vindecat de suferința sa.
Isus a simțit cum a ieșit putere din El. S-a oprit, S-a întors și a întrebat: „Cine Mi-a atins hainele?“
Ucenicii Săi I-au spus: „Vezi că sunt atâția oameni care se împing în jurul Tău și Te îmbulzesc și mai întrebi: «Cine M-a atins?»“
Dar Isus a continuat să Se uite în jurul Său, ca să vadă cine L-a atins.
Atunci femeia, tremurând de frică și știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea Lui; și I-a spus întregul adevăr.
Isus i-a spus „Fiică, credința ta te-a mântuit! Mergi în pace și fii vindecată!“
Pe când mai vorbea El încă, au venit câțiva oameni de la casa lui Iair. Ei i-au spus: „Fiica ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?“
Isus nu a dat atenție spuselor lor și i-a spus lui Iair: „Nu-ți fie teamă! Ai credință!“
Isus nu a dat voie nimănui să intre împreună cu El în casa lui Iair, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
Ei au ajuns la casa conducătorului sinagogii, unde au văzut o agitație mare și mulți oameni plângând și tânguindu-se.
Isus a intrat și a spus: „Ce este cu toată această agitație și cu acest plâns? Copila nu este moartă, ea doarme.“
Dar ei au râs de El. Însă El i-a scos pe toți afară. Isus i-a luat pe tatăl și pe mama fetiței, pe cei trei care erau cu El și au intrat în camera în care se afla fata.
Isus a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus: „Talita cumi!“ (ceea ce înseamnă: „Fetițo, îți spun să te ridici!“).
Fetița s-a sculat imediat și a început să meargă. (Ea avea doisprezece ani.) Ei au fost copleșiți de o mare uimire.
Isus le-a poruncit ca nimeni să nu afle nimic despre ce se întâmplase. Apoi le-a spus să-i dea fetiței ceva de mâncare.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly