capitolul 9
Apoi Isus le-a mai spus: „Vă spun adevărul: printre voi, cei care stați aici, sunt unii care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.“
Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. El i-a condus pe un munte înalt, unde au rămas singuri. Acolo, înfățișarea lui Isus S-a schimbat.
Hainele I-au devenit strălucitoare și foarte albe. Ele erau mai albe decât le-ar fi putut albi orice înălbitor de pe pământ.
Moise și Ilie au apărut înaintea lor, vorbind cu Isus.
Petru a început să vorbească și I-a spus lui Isus: „Învățătorule, este bine că suntem aici. Lasă-ne să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.“
Petru vorbea astfel pentru că nu știa ce să spună, ei toți fiind cuprinși de spaimă.
Însă iată că a apărut un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Apoi s-a auzit o voce din nor: „Acesta este Fiul Meu iubit. De El să ascultați!“
Când s-au uitat în jurul lor, nu au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră până când va învia Fiul omului dintre cei morți.
Ei au păstrat aceste cuvinte în inima lor, dar s-au întrebat ce însemna: „va învia dintre cei morți“.
Și L-au întrebat pe Isus: „De ce spun învățătorii Legii că mai întâi trebuie să vină Ilie?“
Isus le-a spus: „Da, Ilie vine primul, pentru a pune toate lucrurile în ordine. Dar de ce spune Scriptura că Fiul omului trebuie să sufere mult și va fi disprețuit?
Eu vă spun: Ilie a venit, iar ei i-au făcut ce au vrut, așa cum este scris despre el.“
Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe învățătorii Legii certându-se cu ei.
Când L-au văzut pe Isus, oamenii au fost foarte surprinși și au alergat să-L salute.
Isus i-a întrebat: „Despre ce vă certați cu ei?“
Un om din mulțime I-a răspuns: „Învățătorule, eu l-am adus pe fiul meu la Tine. El este posedat de un duh care-l împiedică să vorbească.
Duhul îl atacă pe fiul meu și îl aruncă pe jos. Apoi băiatul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. Eu i-am rugat pe ucenicii Tăi să-i scoată duhul, dar n-au putut.“
Apoi Isus le-a spus: „O, generație necredincioasă! Cât voi mai fi cu voi? Cât va mai trebui să vă rabd? Aduceți băiatul la Mine!“
Și au adus băiatul la El. Când L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat băiatului convulsii. Acesta a căzut pe jos, s-a rostogolit și a început să facă spumă la gură.
Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De cât timp este așa?“ Tatăl I-a răspuns: „Din copilărie.
De multe ori duhul a încercat să-l arunce în foc sau în apă ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!“
Isus i-a spus: „Tu zici: «Dacă poți …». Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.“
Imediat tatăl băiatului a strigat: „Cred! Ajută-mi necredința!“
Când a văzut Isus că se apropie mulțimea, a certat duhul rău, zicându-i: „Duhule care l-ai făcut pe acest băiat surd și mut, îți poruncesc să ieși afară din el și să nu mai intri niciodată în el!“
Duhul a țipat, l-a aruncat pe băiat în niște convulsii puternice și a ieșit din el. Băiatul arăta ca un cadavru. Mulți oameni au spus: „Este mort!“,
însă Isus l-a luat de mână și l-a ridicat. Băiatul a stat în picioare.
După ce Isus a intrat în casă, ucenicii L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Noi de ce nu am putut să scoatem duhul acela?“
Isus le-a spus: „Un duh de acest fel poate fi scos numai prin rugăciune.“
Isus și ucenicii Săi au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. El nu dorea să se știe unde este.
Isus îi învăța pe ucenici, spunându-le: „Fiul omului va fi dat pe mâna oamenilor, care-L vor omorî. Dar, a treia zi după ce va fi fost omorât, va învia.“
Însă ei nu au înțeles ce le spunea Isus și le-a fost teamă să-L întrebe ce-a vrut să zică.
Apoi au ajuns în Capernaum. Când era cu ucenicii în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce discutați pe drum?“
Dar ei au tăcut, pentru că discutaseră despre cine era cel mai important dintre ei.
Isus S-a așezat, i-a chemat pe cei doisprezece la El și le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie cel mai important, trebuie să-i considere pe toți ceilalți mai importanți decât el și să fie slujitorul tuturor.“
Și luând un copilaș, l-a pus în fața lor. Luând copilul în brațe, Isus le-a spus:
„Oricine primește pe vreunul din acești copilași în Numele Meu, pe Mine Mă primește. Și cine Mă primește pe Mine, nu Mă primește numai pe Mine, ci și pe Cel ce M-a trimis pe Mine.“
Ioan I-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău. Dar noi am încercat să-l oprim, pentru că nu ne urma.“
Însă Isus i-a spus: „Să nu-l opriți! Pentru că dacă cineva face minuni în Numele Meu, atunci el nu va putea spune lucruri rele despre Mine.
Cel care nu este împotriva noastră este pentru noi.
Oricine vă dă o cană cu apă pentru că sunteți ai lui Cristos, vă spun adevărul, nu-și va pierde răsplata.
Dacă cineva îl va face să păcătuiască pe vreunul din acești micuți care au credință în Mine, ar fi mai bine pentru el să fie aruncat în mare cu o piatră de moară legată de gât.
Și dacă mâna voastră vă face să păcătuiți, tăiați-o. Este mai bine să intrați ciungi în viață, decât să aveți două mâini și să mergeți în iad, în focul care nu se va stinge niciodată.
[unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.]
Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în iad.
[unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.]
Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât să-i ai pe amândoi și să fii aruncat în iad,
unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
Pentru că fiecare om va fi pedepsit cu foc.
Sarea este bună. Dar dacă sarea își pierde gustul, cum o veți face sărată din nou? Să aveți sare în voi înșivă și să trăiți în pace unii cu alții.“
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly