Romani

Chapters:

1 2 3 4 5 6 …   ⇤ ← 3 → ⇥

verse #1

Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?

verse #2

Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

verse #3

Şi ce are a face dacă unii n`au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

verse #4

Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.”

verse #5

Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îşi deslănţuieşte mînia? (Vorbescîn felul oamenilor.)

verse #6

Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

verse #7

Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?

verse #8

Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.

verse #9

Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,

verse #10

după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.

verse #11

Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

verse #12

Toţi s`au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

verse #13

Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă;

verse #14

gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

verse #15

au picioarele grabnice să verse sînge;

verse #16

prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor;

verse #17

nu cunosc calea păcii;

verse #18

frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

verse #19

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

verse #20

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

verse #21

Dar acum s`a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii-

verse #22

şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

verse #23

Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

verse #24

Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

verse #25

Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;

verse #26

pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

verse #27

Unde este dar pricina de laudă? S`a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

verse #28

Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

verse #29

Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;

verse #30

deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

verse #31

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16