Romani

chapter 7


Chapters:


verse #1

Nu ştiţi, fraţilor, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el?


verse #2

Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.


verse #3

Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.


verse #4

Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.


verse #5

Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.


verse #6

Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într`un duh nou, iar nu după vechea slovă.


verse #7

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n`aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”


verse #8

Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.


verse #9

Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.


verse #10

Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi -a pricinuit moartea.


verse #11

Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m`a amăgit, şi prin însăş, porunca aceasta m`a lovit cu moartea.


verse #12

Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.


verse #13

Atunci, un lucru bun mi -a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi -a dat moartea printr`un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaş poruncă.


verse #14

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului.


verse #15

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.


verse #16

Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.


verse #17

Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.


verse #18

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce -i drept, am voinţa să fac binele, dar n`am puterea să -l fac.


verse #19

Căci binele, pe care vreau să -l fac, nu -l fac, ci răul, pe care nu vreau să -l fac, iacă ce fac!


verse #20

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.


verse #21

Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.


verse #22

Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;


verse #23

dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.


verse #24

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..


verse #25

Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.

Chapters:


Books