Luca
capítulo 14
verso 1
Într`o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
verso 2
Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
verso 3
Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
verso 4
Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l -a vindecat, şi i -a dat drumul.
verso 5
Pe urmă, le -a zis: „Cine dintre voi, dacă -i cade copilul sau boul în fîntînă, nu -l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
verso 6
Şi n`au putut să -I răspundă nimic la aceste vorbe.
verso 7
Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis:
verso 8
„Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
verso 9
şi cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: ,Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
verso 10
Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
verso 11
Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.”
verso 12
A zis şi celui ce -L poftise: „Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
verso 13
Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
verso 14
Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n`au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
verso 15
Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis; „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
verso 16
Şi Isus i -a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
verso 17
La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sînt gata.`
verso 18
Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i -a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să -l văd; rogu-te să mă ierţi.`
verso 19
Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să -i încerc: iartă-mă, te rog.`
verso 20
Un altul a zis: ,Tocmai acum m`am însurat, şi de aceea nu pot veni.`
verso 21
Cînd s`a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s`a mîniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.`
verso 22
La urmă, robul a zis: ,Stăpîne, s`a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.`
verso 23
Şi stăpînul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.
verso 24
Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.”
verso 25
Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S`a întors, şi le -a zis:
verso 26
„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
verso 27
Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
verso 28
Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să -l sfîrşească?
verso 29
Pentruca nu cumva, dupăce i -a pus temelia, să nu -l poată sfîrşi, şi toţi ceice -l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
verso 30
şi să zică: ,Omul acesta a început să zidească, şi n`a putut isprăvi.`
verso 31
Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
verso 32
Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
verso 33
Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
verso 34
Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
verso 35
Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.”
Libros
