Luca
capítulo 6
verso 1
Într`o zi de Sabat, s`a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.
verso 2
Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”
verso 3
Isus le -a răspuns: „Oare n`aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
verso 4
Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?”
verso 5
Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”
verso 6
În altă zi de Sabat, s`a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.
verso 7
Cărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă -l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să -L învinuiască.
verso 8
Dar El le ştia gîndurile; şi a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stăi în mijloc.” El s`a sculat, şi a stătut în picioare.
verso 9
Şi Isus le -a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”
verso 10
Atunci, Şi -a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Întinde-ţi mîna!” El a întins -o, şi mîna i s`a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
verso 11
Ei turbau de mînie, şi s`au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
verso 12
În zilele acela, Isus S`a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
verso 13
Cînd s`a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i -a numit apostoli, şi anume:
verso 14
Pe Simon, pe care l -a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
verso 15
pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
verso 16
pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s`a făcut vînzător.
verso 17
S`a pogorît împreună cu ei, şi S`a oprit într`un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să -L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
verso 18
Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
verso 19
Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care -i vindeca pe toţi.
verso 20
Atunci Isus Şi -a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
verso 21
Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!
verso 22
Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
verso 23
Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
verso 24
Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v`aţi primit aici mîngîerea!
verso 25
Vai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi! Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!
verso 26
Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
verso 27
Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
verso 28
binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
verso 29
Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce -i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu -l opri să-ţi ia şi cămaşa.
verso 30
Oricui îţi cere, dă -i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
verso 31
Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
verso 32
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce -i iubesc pe ei.
verso 33
Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
verso 34
Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
verso 35
Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
verso 36
Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
verso 37
Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
verso 38
Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
verso 39
Le -a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?
verso 40
Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.
verso 41
De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
verso 42
Sau cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi` şi, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
verso 43
Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
verso 44
Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
verso 45
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
verso 46
De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?
verso 47
Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
verso 48
Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s`a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n`a putut s`o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
verso 49
Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s`a năpustit şivoiul asupra ei, ea s`a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”
Libros
