Proverbe

capítulo 27


Capítulos:


verso 1

Nu te făli cu ziua de mîne, căci nu ştii ce poate aduce o zi. -


verso 2

Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.


verso 3

Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. -


verso 4

Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -


verso 5

Mai bine o mustrare pe faţă de cît o prietenie ascunsă. -


verso 6

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. -


verso 7

Sătulul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămînd toate amărăciunile sînt dulci. -


verso 8

Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.


verso 9

Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. -


verso 10

Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape de cît un frate departe. -


verso 11

Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. -


verso 12

Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. -


verso 13

Ia -i haina, căci s`a pus chezaş pentru altul, ia -l zălog în locul unei străine. -


verso 14

Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă, este privită ca un blestem. -


verso 15

O straşină, care picură necurmat într`o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.


verso 16

Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul, şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. -


verso 17

După cum ferul ascute ferul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. -


verso 18

Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. -


verso 19

Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. -


verso 20

După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. -


verso 21

Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. -


verso 22

Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n`ar ieşi din el. -


verso 23

Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale.


verso 24

Căci nici o bogăţie nu ţine vecinic, şi nici cununa nu rămîne pe vecie. -


verso 25

Dupăce se ridică fînul, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sînt strînse. -


verso 26

Mieii sînt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului;


verso 27

laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

Capítulos:


Libros