Proverbe
capítulo 6
verso 1
Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
verso 2
dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
verso 3
fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
verso 4
Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
verso 5
Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului…
verso 6
Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
verso 7
Ea n`are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;
verso 8
totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
verso 9
Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?
verso 10
Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!…
verso 11
Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
verso 12
Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
verso 13
clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
verso 14
Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într`una, şi stîrneşte certuri.
verso 15
De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
verso 16
Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:
verso 17
ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile… cari varsă sînge nevinovat,
verso 18
inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
verso 19
martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
verso 20
Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
verso 21
leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.
verso 22
Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
verso 23
Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
verso 24
Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
verso 25
N`o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
verso 26
Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde… o cursă unui suflet scump.
verso 27
Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
verso 28
Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
verso 29
Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
verso 30
Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
verso 31
Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
verso 32
Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
verso 33
Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
verso 34
Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n`are milă în ziua răzbunării;
verso 35
nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
Libros
