Psalmii
Salmo 18
verso 1
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
verso 2
Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
verso 3
Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
verso 4
Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
verso 5
mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
verso 6
Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
verso 7
Atunci s`a sguduit pămîntul şi s`a cutremurat, temeliile munţilor s`au mişcat, şi s`au clătinat, pentru că El se mîniase.
verso 8
Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
verso 9
A plecat cerurile, şi S`a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
verso 10
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
verso 11
Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
verso 12
Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
verso 13
Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
verso 14
A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
verso 15
Atunci s`a văzut albia apelor, şi s`au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
verso 16
El Şi -a întins mîna de sus, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
verso 17
m`a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
verso 18
Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
verso 19
El m`a scos la loc larg, şi m`a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
verso 20
Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
verso 21
căci am păzit căile Domnului, şi n`am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
verso 22
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m`am depărtat dela legile Lui.
verso 23
Am fost fără vină faţă de El, şi m`am păzit de fărădelegea mea.
verso 24
Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
verso 25
Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
verso 26
cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
verso 27
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
verso 28
Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
verso 29
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
verso 30
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
verso 31
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
verso 32
Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
verso 33
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
verso 34
El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
verso 35
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
verso 36
Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
verso 37
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
verso 38
Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
verso 39
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
verso 40
Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
verso 41
Ei strigă, dar n`are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
verso 42
Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
verso 43
Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
verso 44
El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
verso 45
Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
verso 46
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
verso 47
Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
verso 48
şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
verso 49
Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
verso 50
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
Libros
