Psalmii
Salmo 55
verso 1
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
verso 2
Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
verso 3
din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.
verso 4
Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
verso 5
mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
verso 6
Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!”
verso 7
Da, aş fugi departe de tot, şi m`aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).
verso 8
Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
verso 9
Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
verso 10
zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
verso 11
răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
verso 12
Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m`aş ascunde dinaintea lui.
verso 13
Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
verso 14
Noi, cari trăiam împreună într`o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
verso 15
Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
verso 16
Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
verso 17
Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
verso 18
Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
verso 19
Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
verso 20
Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.
verso 21
Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
verso 22
Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
verso 23
Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
Libros
