Psalmii
Salmo 89
verso 1
(O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
verso 2
Căci zic: „Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” -
verso 3
„Am făcut legămînt cu alesul Meu” -zice Domnul–„iată ce am jurat robului Meu David:
verso 4
„Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi` -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.”
verso 5
Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
verso 6
Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
verso 7
Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
verso 8
Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
verso 9
Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
verso 10
Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
verso 11
Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
verso 12
Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
verso 13
Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
verso 14
Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
verso 15
Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
verso 16
El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
verso 17
Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
verso 18
Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
verso 19
Atunci ai vorbit într`o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
verso 20
am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
verso 21
Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
verso 22
Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
verso 23
ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
verso 24
Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
verso 25
Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
verso 26
El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!”
verso 27
Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
verso 28
Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
verso 29
Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
verso 30
Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
verso 31
dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
verso 32
atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
verso 33
dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
verso 34
nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
verso 35
Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
verso 36
Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
verso 37
ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
verso 38
Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
verso 39
ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
verso 40
I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
verso 41
Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
verso 42
Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
verso 43
ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
verso 44
Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
verso 45
i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
verso 46
Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
verso 47
Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
verso 48
Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
verso 49
Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
verso 50
Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
verso 51
adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
verso 52
Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
Libros
