chapter 6
După acestea, Isus a trecut de partea cealaltă a Mării Galileii (adică Marea Tiberiadei)
și o mare mulțime L-a urmat pentru că văzuse minunile făcute prin vindecarea celor bolnavi.
Însă Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui.
Sărbătoarea iudeilor, Paștele, era aproape.
Când Isus Și-a ridicat privirea și a văzut că o mulțime mare venea spre El, i-a spus lui Filip: „De unde putem cumpăra pâine ca să mănânce oamenii?“
(Isus a spus acest lucru ca să-l încerce, căci știa deja ce va face.)
Filip I-a răspuns: „Nici cu două sute de monede de argint nu putem să cumpărăm destulă pâine pentru ca fiecare să aibă o bucățică.“
Alt ucenic (era Andrei, fratele lui Simon Petru) I-a zis:
„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar la ce bun pentru atâția oameni?“
Isus le-a zis: „Spuneți oamenilor să stea jos.“ (Era multă iarbă în acel loc.) Așa că bărbații au stat jos. (Erau aproape cinci mii.)
Apoi, Isus a luat pâinile și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a dat celor ce stăteau jos. Tot așa, a împărțit și peștele după cât a vrut fiecare.
După ce s-au săturat, Isus le-a spus ucenicilor: „Strângeți ce a rămas pentru ca nimic să nu se piardă.“
Ei au strâns tot și au umplut douăsprezece coșuri cu cele rămase din cele cinci pâini de orz, după ce mâncase toată mulțimea.
Când au văzut oamenii minunea pe care o făcuse, au început să spună: „Cu siguranță, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!“
Isus, știind că aveau de gând să-L facă împărat cu forța, a plecat din nou pe munte de unul singur.
Când s-a înserat, ucenicii Săi au coborât la mare,
s-au urcat într-o barcă și treceau marea, îndreptându-se spre Capernaum. Se întunecase și Isus nu venise încă la ei.
Valurile deveneau din ce în ce mai mari, în timp ce pe mare sufla un vânt puternic.
După ce făcuseră cam cinci sau șase kilometri de la țărm, ucenicii L-au zărit pe Isus mergând pe apă și apropiindu-Se de barcă. Și s-au speriat.
„Eu sunt, nu vă temeți!“, le-a zis Isus.
Atunci ei s-au bucurat să-L ia în barcă și imediat barca a ajuns la locul spre care se îndreptau.
A doua zi, mulțimea care rămăsese de partea cealaltă a mării a știut că ucenicii plecaseră singuri și că Isus nu Se urcase cu ei în barcă, fiindcă nu fusese acolo decât o singură barcă.
Însă niște bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul mulțumise pentru ea.
Când au văzut mulțimile că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au urcat în bărci și s-au dus în Capernaum să-L caute pe Isus.
Când L-au găsit de cealaltă parte a mării, L-au întrebat: „Învățătorule, când ai ajuns aici?“
Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: voi nu Mă căutați pentru semnele pe care le-ați văzut, ci pentru că ați mâncat pâinea și v-ați săturat.
Nu lucrați pentru mâncarea care se alterează, ci lucrați pentru mâncarea care ține pentru viața eternă, pe care v-o va da Fiul omului! Căci Dumnezeu Tatăl Și-a pus pecetea pe El.“
„Ce să facem pentru a îndeplini lucrările lui Dumnezeu?“, L-au întrebat ei.
Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.“
Și ei L-au întrebat: „Ce semn vei da, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce vei face?
Strămoșii noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris în Scripturi: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»“
Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: nu Moise v-a dat pâine din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea adevărată din cer.
Căci Pâinea dată de Dumnezeu este cea care vine din cer și dă viață lumii.“
Ei I-au spus: „Doamne, dă-ne pâinea aceea, acum și totdeauna!“
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va fi niciodată flămând. Cel ce crede în Mine nu va fi niciodată însetat.
Dar v-am spus că M-ați văzut și tot nu credeți.
Orice om pe care Mi-l dă Tatăl va veni la Mine și nu-l voi alunga niciodată pe cel ce vine la Mine.
Căci am coborât din cer pentru a face nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd pe nici unul dintre cei pe care Mi i-a dat, ci să-i înviez în ziua de pe urmă.
Căci voia Tatălui Meu este ca oricine-L vede pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.“
Iudeii au început să cârtească împotriva Lui pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care a coborât din cer.“
Și spuneau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif? Nu-I cunoaștem noi tatăl și mama? Atunci cum poate să spună: «Am coborât din cer?»“
Isus le-a răspuns: „Nu mai cârtiți între voi!
Căci nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
Este scris în profeți: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Oricine ascultă de Tatăl și învață de la El vine la Mine.
(Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, în afară de Acela care este de la Tatăl. El L-a văzut pe Tatăl.)
Vă spun adevărul: cine crede în Mine are viață eternă.
Eu sunt Pâinea care dă viață.
Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit.
Însă, dacă cineva mănâncă această Pâine care coboară din cer nu va muri.
Eu sunt Pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din această Pâine, va trăi etern. Pâinea pe care o voi da este trupul Meu, pe care-l voi da pentru ca lumea să trăiască.“
Atunci iudeii au început să se certe între ei, zicând: „Cum poate să ne dea El trupul Lui să-l mâncăm?“
Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu-I beți sângele, nu veți avea viață în voi.
Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață eternă, și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
Căci trupul Meu este mâncare adevărată și sângele Meu este băutură adevărată.
Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el.
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
Aceasta este Pâinea coborâtă din cer. Spre deosebire de strămoșii noștri, care au mâncat mană și au murit, cel ce mănâncă această Pâine va trăi etern.“
Isus a spus aceste lucruri pe când îi învăța pe oameni în sinagoga din Capernaum.
Când au auzit aceste lucruri, mulți dintre ucenicii Săi au zis: „Această învățătură este greu de primit. Cine poate s-o accepte?“
Isus știa, fără să I se spună, că ucenicii cârteau împotriva acestui lucru. Așa că le-a zis: „Vă simțiți cumva ofensați de învățătura Mea?
Dar dacă L-ați vedea pe Fiul omului urcându-Se unde era mai înainte?
Duhul este Cel ce dă viață. Trupul nu este de folos. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh și dau viață, dar sunt printre voi unii care nu cred.“
(Căci Isus știa de la început care erau cei ce nu credeau și îl știa pe cel ce avea să-L trădeze.) A continuat zicând:
„De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-i este dat de Tatăl Meu.“
De aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors și nu L-au mai urmat.
Apoi, Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să plecați?“
Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte ce dau viață eternă
și noi credem și știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.“
Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și cu toate acestea, unul dintre voi este un drac!“
(Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el urma să-L trădeze, cu toate că era unul dintre cei doisprezece.)
The software aims to connect everyone with the text of the Bible on a quickly accessible, customisable interface.
The name refers to both connectivity and speed…
“Let every man be swift to hear, slow to speak, and slow to anger!”
With love, Tom Károly