Psalmii

Psalmul 104


Capitole:


versetul 1

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!


versetul 2

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.


versetul 3

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.


versetul 4

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.


versetul 5

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.


versetul 6

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,


versetul 7

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,


versetul 8

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.


versetul 9

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.


versetul 10

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.


versetul 11

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.


versetul 12

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.


versetul 13

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.


versetul 14

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:


versetul 15

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.


versetul 16

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.


versetul 17

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;


versetul 18

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.


versetul 19

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.


versetul 20

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;


versetul 21

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.


versetul 22

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.


versetul 23

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.


versetul 24

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.


versetul 25

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.


versetul 26

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.


versetul 27

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.


versetul 28

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.


versetul 29

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.


versetul 30

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.


versetul 31

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!


versetul 32

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.


versetul 33

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.


versetul 34

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.


versetul 35

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Capitole:


Cărți