Psalmii

Psalm 104


Chapters:


verse #1

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!


verse #2

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.


verse #3

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.


verse #4

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.


verse #5

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.


verse #6

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,


verse #7

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,


verse #8

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.


verse #9

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.


verse #10

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.


verse #11

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.


verse #12

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.


verse #13

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.


verse #14

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:


verse #15

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.


verse #16

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.


verse #17

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;


verse #18

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.


verse #19

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.


verse #20

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;


verse #21

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.


verse #22

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.


verse #23

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.


verse #24

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.


verse #25

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.


verse #26

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.


verse #27

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.


verse #28

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.


verse #29

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.


verse #30

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.


verse #31

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!


verse #32

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.


verse #33

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.


verse #34

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.


verse #35

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Chapters:


Books