Psalmii
104. zsoltár
1. vers
Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2. vers
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3. vers
Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
4. vers
Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
5. vers
Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6. vers
Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7. vers
dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
8. vers
suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
9. vers
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10. vers
Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11. vers
Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12. vers
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13. vers
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
14. vers
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
15. vers
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
16. vers
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
17. vers
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18. vers
munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
19. vers
El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
20. vers
Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21. vers
puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
22. vers
Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
23. vers
Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
24. vers
Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
25. vers
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
26. vers
Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27. vers
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28. vers
Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29. vers
Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
30. vers
Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
31. vers
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32. vers
El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
33. vers
Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
34. vers
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
35. vers
Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Könyvek
