Luca

chapter 19


Chapters:


verse #1

Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.


verse #2

Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,


verse #3

căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.


verse #4

A alergat înainte, şi s`a suit într`un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.


verse #5

Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.”


verse #6

Zacheu s`a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie.


verse #7

Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”


verse #8

Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”


verse #9

Isus i -a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.


verse #10

Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.”


verse #11

Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.


verse #12

Deci a zis: „Un om de neam mare s`a dus într`o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.


verse #13

A chemat zece din robii săi, le -a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le -a zis: „Puneţi -i în negoţ pînă mă voi întoarce.”


verse #14

Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să -i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”


verse #15

Cînd s`a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.


verse #16

Cel dintîi a venit, şi i -a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”


verse #17

El i -a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.”


verse #18

A venit al doilea, şi i -a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”


verse #19

El i -a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.”


verse #20

A venit un altul, şi i -a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într`un ştergar;


verse #21

căci m`am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n`ai pus, şi seceri ce n`ai sămănat.”


verse #22

Stăpînul i -a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n`am pus şi secer ce n`am sămănat;


verse #23

atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să -i fi luat înapoi cu dobîndă?”


verse #24

Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi -i polul, şi daţi -l celui ce are zece poli.”


verse #25

„Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”


verse #26

Iar el le -a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n`are, se va lua chiar şi ce are.


verse #27

Cît despre vrăjmaşii mei, cari n`au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi -i încoace, şi tăiaţi -i înaintea mea.”


verse #28

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.


verse #29

Cînd S`a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,


verse #30

şi le -a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n`a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi -l, şi aduceţi-Mi -l.


verse #31

Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce -l deslegaţi?` să -i spuneţi aşa: ,Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.”


verse #32

Ceice fuseseră trimeşi, s`au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.


verse #33

Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?”


verse #34

Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”


verse #35

Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.


verse #36

Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.


verse #37

Şi cînd S`a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.


verse #38

Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!”


verse #39

Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”


verse #40

Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”


verse #41

Cînd S`a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea,


verse #42

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.


verse #43

Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:


verse #44

te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n`ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.”


verse #45

În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el.


verse #46

Şi le -a zis: „Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.”


verse #47

Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare;


verse #48

dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Chapters:


Books