Proverbe

chapter 6


Chapters:


verse #1

Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,


verse #2

dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,


verse #3

fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.


verse #4

Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!


verse #5

Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului…


verse #6

Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!


verse #7

Ea n`are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;


verse #8

totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.


verse #9

Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?


verse #10

Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!…


verse #11

Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.


verse #12

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,


verse #13

clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.


verse #14

Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într`una, şi stîrneşte certuri.


verse #15

De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.


verse #16

Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:


verse #17

ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile… cari varsă sînge nevinovat,


verse #18

inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,


verse #19

martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.


verse #20

Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:


verse #21

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.


verse #22

Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!


verse #23

Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.


verse #24

Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.


verse #25

N`o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.


verse #26

Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde… o cursă unui suflet scump.


verse #27

Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?


verse #28

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?


verse #29

Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.


verse #30

Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;


verse #31

Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.


verse #32

Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.


verse #33

Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.


verse #34

Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n`are milă în ziua răzbunării;


verse #35

nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Chapters:


Books