Evanghelia după Matei

chapter 22


Chapters:


Pilda petrecerii de nuntă


verse #1

Isus a început să vorbească din nou în pilde şi a spus:


verse #2

„Împărăţia cerurilor este ca un împărat care a dat o petrecere de nuntă pentru fiul său.


verse #3

A trimis slujitorii să-i cheme pe cei invitaţi la petrecere, dar ei n-au vrut să vină.


verse #4

A trimis din nou alţi slujitori şi le-a zis: «Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, masa este gata. Boii şi vitele cele îngrăşate au fost tăiate şi totul este pregătit. Veniţi la petrecerea de nuntă!»


verse #5

Dar cei invitaţi n-au vrut să asculte şi au plecat. Unul a plecat să-şi lucreze ogorul şi altul la afacerile sale.


verse #6

Iar ceilalţi i-au prins pe slujitorii împăratului, i-au batjocorit şi i-au omorât.


verse #7

Împăratul s-a înfuriat. Şi-a trimis soldaţii, care i-au omorât pe acei ucigaşi şi le-au ars cetatea.


verse #8

Apoi împăratul le-a spus slujitorilor săi: «Petrecerea de nuntă este gata, dar cei invitaţi nu au meritat această cinste.


verse #9

Aşa că duceţi-vă la colţurile străzilor şi invitaţi la petrecerea de nuntă pe oricine veţi găsi.»


verse #10

Slujitorii s-au dus pe străzi şi au strâns pe câţi au putut găsi, oameni buni şi răi, iar sala unde avea loc petrecerea era plină de oaspeţi.


verse #11

Când a intrat împăratul să-şi vadă oaspeţii, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă.


verse #12

El i-a spus: «Prietene, cum ai venit aici fără să ai haine de nuntă?» Dar omul nu a răspuns.


verse #13

Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară, unde vor fi plânsete şi scrâşnet de dinţi.


verse #14

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi!»“


Taxele pentru Cezar


verse #15

Apoi, fariseii au plecat şi au pus la cale un plan prin care să-L prindă pe Isus spunând ceva greşit, ca să-L poată acuza.


verse #16

Ei şi-au trimis ucenicii la El, împreună cu irodienii şi I-au spus: „Învăţătorule, noi ştim că spui adevărul, că-i înveţi pe oameni adevărul despre calea lui Dumnezeu şi că nu-Ți pasă ce cred ceilalţi pentru că Tu nu dai atenţie poziţiei sociale a oamenilor.


verse #17

Aşa că, spune-ne ce crezi: este bine să plătim taxele Cezarului sau nu?“


verse #18

Isus le ştia intenţiile rele, aşa că a spus: „Ipocriţilor! De ce încercaţi să Mă prindeţi în cursă?


verse #19

Arătaţi-Mi o monedă pentru plătirea taxelor.“ Aşa că I-au adus o monedă de argint.


verse #20

Apoi le-a spus: „Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe ea?“


verse #21

Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“

„Ei bine, daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi daţi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu!“, le-a zis Isus.


verse #22

Când au auzit acestea, ei au rămas foarte uimiţi. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.


Despre înviere


verse #23

În aceeaşi zi au venit la El nişte saduchei. Ei sunt cei care spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat:


verse #24

„Învăţătorule, Moise ne-a învăţat astfel: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său s-o ia de nevastă pe văduvă şi să aibă copii pentru fratele său mort.»


verse #25

Erau şapte fraţi printre noi. Primul s-a însurat şi după un timp a murit. Pentru că nu avea copii, fratele său a luat-o de nevastă pe văduvă.


verse #26

Tot aşa s-a întâmplat şi cu al doilea şi al treilea frate, până la cel de-al şaptelea.


verse #27

La urmă, a murit şi femeia.


verse #28

Te întrebăm: la înviere, cu care dintre cei şapte va fi ea măritată, de vreme ce toţi au avut-o de nevastă?“


verse #29

Isus le-a răspuns: „Sunteţi departe de adevăr, căci nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.


verse #30

După înviere, oamenii nu se vor însura şi nici nu se vor mărita. Ei vor fi ca îngerii în ceruri.


verse #31

În ceea ce priveşte învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a spus Dumnezeu? El a spus:


verse #32

«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.» Deci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, şi nu al celor morţi.“


verse #33

Când au auzit aceste lucruri, oamenii au rămas foarte uimiţi de învăţătura Lui.


Cea mai mare poruncă


verse #34

Când au auzit fariseii că Isus le-a închis gura saducheilor cu răspunsul Său, s-au adunat la un loc.


verse #35

Unul din ei, un foarte bun cunoscător al Legii, încercând să-L prindă în capcană,


verse #36

L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“


verse #37

Isus i-a spus: „«Iubeşte-L pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.»


verse #38

Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă.


verse #39

Iar cea de-a doua, care seamănă cu prima: «Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.»


verse #40

Toată Legea şi Profeţii se bizuie pe aceste două porunci.“


Al cui fiu este Cristosul?


verse #41

Pe când fariseii erau adunaţi împreună, Isus i-a întrebat:


verse #42

„Ce credeţi despre Mesia? Al cui Fiu este?“
„Al lui David“, I-au răspuns ei.


verse #43

El le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, L-a numit Domn pe Mesia, când a spus:


verse #44

«Domnul ⸤Dumnezeu⸥ a spus Domnului
    ⸤Cristos⸥ meu:
Stai la dreapta Mea,
    până când Ți-i voi pune
        la picioare pe toţi duşmanii Tăi.»“?
            (Psalmul 110.1)


verse #45

Atunci, dacă David L-a numit «Domn», cum poate fi Mesia fiul lui David ?“


verse #46

Nimeni nu I-a putut răspunde şi nimeni nu a mai îndrăznit să-L întrebe ceva din ziua aceea.

Chapters:


Books