Evanghelia după Matei

capitolul 22


Capitole:


Pilda petrecerii de nuntă


versetul 1

Isus a început să vorbească din nou în pilde şi a spus:


versetul 2

„Împărăţia cerurilor este ca un împărat care a dat o petrecere de nuntă pentru fiul său.


versetul 3

A trimis slujitorii să-i cheme pe cei invitaţi la petrecere, dar ei n-au vrut să vină.


versetul 4

A trimis din nou alţi slujitori şi le-a zis: «Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, masa este gata. Boii şi vitele cele îngrăşate au fost tăiate şi totul este pregătit. Veniţi la petrecerea de nuntă!»


versetul 5

Dar cei invitaţi n-au vrut să asculte şi au plecat. Unul a plecat să-şi lucreze ogorul şi altul la afacerile sale.


versetul 6

Iar ceilalţi i-au prins pe slujitorii împăratului, i-au batjocorit şi i-au omorât.


versetul 7

Împăratul s-a înfuriat. Şi-a trimis soldaţii, care i-au omorât pe acei ucigaşi şi le-au ars cetatea.


versetul 8

Apoi împăratul le-a spus slujitorilor săi: «Petrecerea de nuntă este gata, dar cei invitaţi nu au meritat această cinste.


versetul 9

Aşa că duceţi-vă la colţurile străzilor şi invitaţi la petrecerea de nuntă pe oricine veţi găsi.»


versetul 10

Slujitorii s-au dus pe străzi şi au strâns pe câţi au putut găsi, oameni buni şi răi, iar sala unde avea loc petrecerea era plină de oaspeţi.


versetul 11

Când a intrat împăratul să-şi vadă oaspeţii, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă.


versetul 12

El i-a spus: «Prietene, cum ai venit aici fără să ai haine de nuntă?» Dar omul nu a răspuns.


versetul 13

Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară, unde vor fi plânsete şi scrâşnet de dinţi.


versetul 14

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi!»“


Taxele pentru Cezar


versetul 15

Apoi, fariseii au plecat şi au pus la cale un plan prin care să-L prindă pe Isus spunând ceva greşit, ca să-L poată acuza.


versetul 16

Ei şi-au trimis ucenicii la El, împreună cu irodienii şi I-au spus: „Învăţătorule, noi ştim că spui adevărul, că-i înveţi pe oameni adevărul despre calea lui Dumnezeu şi că nu-Ți pasă ce cred ceilalţi pentru că Tu nu dai atenţie poziţiei sociale a oamenilor.


versetul 17

Aşa că, spune-ne ce crezi: este bine să plătim taxele Cezarului sau nu?“


versetul 18

Isus le ştia intenţiile rele, aşa că a spus: „Ipocriţilor! De ce încercaţi să Mă prindeţi în cursă?


versetul 19

Arătaţi-Mi o monedă pentru plătirea taxelor.“ Aşa că I-au adus o monedă de argint.


versetul 20

Apoi le-a spus: „Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe ea?“


versetul 21

Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“

„Ei bine, daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi daţi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu!“, le-a zis Isus.


versetul 22

Când au auzit acestea, ei au rămas foarte uimiţi. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.


Despre înviere


versetul 23

În aceeaşi zi au venit la El nişte saduchei. Ei sunt cei care spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat:


versetul 24

„Învăţătorule, Moise ne-a învăţat astfel: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său s-o ia de nevastă pe văduvă şi să aibă copii pentru fratele său mort.»


versetul 25

Erau şapte fraţi printre noi. Primul s-a însurat şi după un timp a murit. Pentru că nu avea copii, fratele său a luat-o de nevastă pe văduvă.


versetul 26

Tot aşa s-a întâmplat şi cu al doilea şi al treilea frate, până la cel de-al şaptelea.


versetul 27

La urmă, a murit şi femeia.


versetul 28

Te întrebăm: la înviere, cu care dintre cei şapte va fi ea măritată, de vreme ce toţi au avut-o de nevastă?“


versetul 29

Isus le-a răspuns: „Sunteţi departe de adevăr, căci nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.


versetul 30

După înviere, oamenii nu se vor însura şi nici nu se vor mărita. Ei vor fi ca îngerii în ceruri.


versetul 31

În ceea ce priveşte învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a spus Dumnezeu? El a spus:


versetul 32

«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.» Deci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, şi nu al celor morţi.“


versetul 33

Când au auzit aceste lucruri, oamenii au rămas foarte uimiţi de învăţătura Lui.


Cea mai mare poruncă


versetul 34

Când au auzit fariseii că Isus le-a închis gura saducheilor cu răspunsul Său, s-au adunat la un loc.


versetul 35

Unul din ei, un foarte bun cunoscător al Legii, încercând să-L prindă în capcană,


versetul 36

L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“


versetul 37

Isus i-a spus: „«Iubeşte-L pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.»


versetul 38

Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă.


versetul 39

Iar cea de-a doua, care seamănă cu prima: «Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.»


versetul 40

Toată Legea şi Profeţii se bizuie pe aceste două porunci.“


Al cui fiu este Cristosul?


versetul 41

Pe când fariseii erau adunaţi împreună, Isus i-a întrebat:


versetul 42

„Ce credeţi despre Mesia? Al cui Fiu este?“
„Al lui David“, I-au răspuns ei.


versetul 43

El le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, L-a numit Domn pe Mesia, când a spus:


versetul 44

«Domnul ⸤Dumnezeu⸥ a spus Domnului
    ⸤Cristos⸥ meu:
Stai la dreapta Mea,
    până când Ți-i voi pune
        la picioare pe toţi duşmanii Tăi.»“?
            (Psalmul 110.1)


versetul 45

Atunci, dacă David L-a numit «Domn», cum poate fi Mesia fiul lui David ?“


versetul 46

Nimeni nu I-a putut răspunde şi nimeni nu a mai îndrăznit să-L întrebe ceva din ziua aceea.

Capitole:


Cărți