capitolul 13
În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat pe ţărmul mării.
Mulţimi mari de oameni s-au strâns în jurul Lui, aşa că S-a suit într-o barcă şi a stat jos, în timp ce mulţimea stătea pe ţărm.
Le-a vorbit despre multe lucruri, folosind pilde. El a spus: „Un fermier a ieşit să semene.
În timp ce semăna, nişte seminţe au căzut lângă drum şi păsările au venit şi le-au mâncat.
Alte seminţe au căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ. Au răsărit imediat pentru că pământul nu era destul de adânc.
Dar când a răsărit soarele, s-au veştejit şi, pentru că nu aveau rădăcini, s-au uscat.
Alte seminţe au căzut între spini, care au crescut şi le-au înăbuşit.
Iar altele au căzut pe pământ bun şi au dat o recoltă de o sută, de şaizeci sau de treizeci de ori mai mare decât ceea ce fusese semănat.
Cine are urechi de auzit, să audă!“
Ucenicii Săi s-au apropiat şi L-au întrebat: „De ce le vorbeşti în pilde?“
Isus le-a răspuns: „Numai vouă vi s-a dat dreptul de a cunoaşte tainele Împărăţiei cerurilor, nu şi celorlalţi.
Celui ce are, i se va da şi va avea mai mult decât are nevoie. Dar celui ce nu are, i se va lua până şi puţinul pe care-l are.
De aceea le vorbesc în pilde: căci ei, cu toate că văd, nu văd cu adevărat, şi, cu toate că aud, nu aud sau nu înţeleg cu adevărat.
Pentru ca în ei să se împlinească profeţia lui Isaia:
«Veţi tot asculta, dar nu veţi înţelege.
Vă veţi tot uita şi nu veţi vedea.
Căci inima acestor oameni este împietrită.
Şi-au acoperit urechile, şi-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă şi să audă,
să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine,
iar Eu să-i vindec.»
(Isaia 6.9–10)
Fericiţi sunteţi voi, pentru că ochii voştri văd şi urechile voastre aud!
Vă spun adevărul: mulţi profeţi şi oameni drepţi au vrut să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut; şi au vrut să audă ce auziţi voi, dar nu au auzit.
Ascultaţi deci înţelesul pildei semănătorului.
Sămânţa căzută lângă drum este cel ce aude vestea despre Împărăţie şi nu o înţelege: Cel Rău vine şi ia ce a fost sădit în inima sa.
Sămânţa care a căzut pe locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat şi cu bucurie.
Dar nu rămâne mult, pentru că nu îl lasă să pătrundă adânc în inima sa. Iar când vin necazuri-le şi persecuţiile din cauza cuvântului, imediat renunţă.
Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar vin grijile acestei vieţi şi falsa strălucire a bogăţiei şi înăbuşă cuvântul, care nu dă roade.
Sămânţa care a căzut pe pământ bun este cel ce aude şi înţelege cuvântul şi dă o recoltă de o sută, de şaizeci sau de treizeci de ori mai mare.“
Isus le-a spus altă pildă: „Împărăţia cerurilor este ca omul care a semănat sămânţa bună pe ogorul său.
Dar în timp ce toţi dormeau, a venit duşmanul său, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
Când grâul a înmugurit şi a crescut, a apărut şi neghina o dată cu el.
Slujitorii au venit la stăpânul lor şi i-au spus: «Stăpâne, ai semănat sămânţă bună pe ogorul tău, nu-i aşa? Atunci de unde are şi neghină?»
El le-a răspuns: «Un duşman a făcut asta!»
Iar slujitorii l-au întrebat: «Vrei să mergem pe câmp să smulgem neghina?»
Stăpânul le-a zis: «Nu, pentru că atunci când smulgeţi neghina s-ar putea să smulgeţi şi grâul o dată cu ea.
Lăsaţi-le să crească până la seceriş, iar la timpul recoltei le voi spune secerătorilor: «Strângeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»“
Isus le-a spus o altă pildă: „Împărăţia cerurilor este ca un bob de muştar pe care cineva l-a însămânţat în ogorul său.
Este cea mai mică dintre toate seminţele, dar când creşte ajunge cea mai mare dintre toate plantele. Devine un copac, unde vin păsările şi-şi fac cuiburi pe ramurile sale!“
Le-a spus încă o pildă: „Împărăţia cerurilor este precum drojdia pe care o femeie a amestecat-o cu trei măsuri de făină, lăsând apoi întreg aluatul să crească.“
Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. De fapt, nu le vorbea decât în pilde,
pentru ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profet:
„Îmi voi deschide gura şi voi vorbi în pilde,
spunând lucruri ascunse încă de la crearea lumii!“
(Psalmul 78.2)
Apoi Isus a dat drumul mulţimilor şi S-a dus în casă. Ucenicii Săi s-au apropiat şi I-au zis: „Spune-ne: ce înţeles are pilda neghinei?“
Isus le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul omului.
Ogorul este lumea. Iar sămânţa cea bună sunt cei care aparţin Împărăţiei. Neghina sunt cei care aparţin Celui Rău.
Duşmanul care a semănat neghina este Diavolul, recoltatul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
Căci după cum neghina a fost strânsă şi aruncată în foc, aşa va fi şi la sfârşitul lumii.
Fiul omului Îşi va trimite îngerii şi ei îi vor strânge în afara Împărăţiei Sale pe toţi cei care i-au făcut pe oameni să păcătuiască şi pe cei care fac ce este rău
şi îi vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor fi plânsete şi scrâşnet de dinţi.
Iar cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă!
Împărăţia cerurilor este ca o comoară îngropată pe câmp. Un om a găsit-o şi a îngropat-o la loc. A fost atât de fericit încât s-a dus, a vândut tot ce avea şi a cumpărat acel ogor.
Tot aşa, Împărăţia cerurilor este ca un negustor care caută perle fine.
Când a găsit o perlă foarte scumpă, s-a dus, a vândut tot ce avea şi a cumpărat-o.
Împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare şi care a prins tot felul de peşti.
Când s-a umplut, pescarii l-au tras la ţărm, s-au aşezat şi au ales peştii buni şi i-au pus în coşuri, iar pe cei răi i-au aruncat.
Aşa va fi şi la sfârşitul lumii. Îngerii vor veni, îi vor despărţi pe cei răi de cei drepţi,
şi-i vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor fi plânsete şi scrâşnet de dinţi.“
Isus i-a întrebat pe ucenici: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?“
Ei au răspuns: „Da, le-am înţeles.“
El le-a zis: „De aceea, orice învăţător al Legii care a fost învăţat despre Împărăţia cerurilor este ca un gospodar care scoate lucruri noi, dar şi lucruri vechi, din cămara sa.“
După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo
şi S-a dus în cetatea Sa natală. A început să-i înveţe pe oameni în sinagoga lor. Toţi erau uimiţi şi întrebau: „De unde are El toată înţelepciunea şi minunile acestea?
Nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui şi nu sunt fraţii Săi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda?
Şi nu sunt toate surorile Lui cu noi? Atunci de unde are El toate acestea?“
Şi din această cauză, le era greu să creadă în El.
Isus le-a spus: „Nici un profet nu este preţuit în cetatea sau în casa lui.“
Aşa că nu a făcut multe minuni acolo, pentru că ei nu credeau.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly