capitolul 27
Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au sfătuit cum să-L omoare pe Isus.
L-au legat şi L-au dat pe mâna guvernatorului Pilat.
Când Iuda, care-L trădase, a văzut că Isus a fost condamnat, a regretat ce făcuse. Aşa că a dus înapoi cele treizeci de monede de argint conducătorilor preoţilor şi bătrânilor.
Şi le-a spus: „Am păcătuit, dând un om drept pe mâna duşmanilor, ca să fie omorât.“
„Ce ne pasă nouă? Treaba ta!“, i-au spus ei.
Iuda a aruncat monedele de argint în Templu şi a plecat. S-a dus afară şi s-a spânzurat.
Iar conducătorii preoţilor au luat monedele de argint, zicând: „Legea nu îngăduie să punem aceşti bani în vistieria Templului din cauză au fost folosiţi pentru uciderea cuiva.“
Aşa că au hotărât să cumpere cu ei „Ogorul olarului“, pentru îngroparea străinilor care vizitau Ierusalimul.
De aceea, numele acelui loc a rămas până în ziua de azi: „Ogorul sângelui.“
Şi s-a împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia: „Au luat treizeci de monede de argint. Atât cât au decis unii dintre fiii lui Israel să plătească pentru viaţa Lui.
Şi cu ei au cumpărat «Ogorul Olarului», aşa cum îmi poruncise Domnul.“
În acest timp, Isus a fost adus înaintea guvernatorului, care L-a întrebat: „Eşti Tu regele iudeilor?“
„Da, sunt!“, i-a răspuns Isus.
Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrânii conducători iudei, n-a dat nici un răspuns.
Atunci Pilat L-a întrebat: „N-auzi câte acuzaţii aduc aceştia împotriva Ta?“
Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns, nici măcar la o singură acuzaţie. Şi Pilat a rămas foarte mirat.
De sărbătoarea Paştelui, guvernatorul avea obiceiul să elibereze pe unul dintre deţinuţi, care era cerut de mulţime.
Pe atunci, aveau un deţinut foarte cunoscut, pe nume Baraba.
Aşa că, atunci când mulţimea s-a adunat, Pilat a întrebat: „Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus numit Cristosul?“
(Pilat ştia că-L dăduseră pe mâna lui din invidie.)
Şi pe când stătea el pe scaunul de judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: „Să nu ai nimic de-a face cu acel om drept, pentru că azi am fost tulburată mult de un vis pe care l-am avut despre El!“
Însă conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimea să-i ceară lui Pilat să-l elibereze pe Baraba şi să-L omoare pe Isus.
Pilat le-a spus: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?“
„Pe Baraba“, au răspuns ei.
Pilat i-a întrebat: „Şi-atunci ce să fac cu Isus, numit Cristosul?“
„Răstigneşte-L!“
„De ce? Ce rău a făcut?“, a întrebat el.
Însă ei continuau să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!“
Pilat, văzând că nu este de nici un folos să insiste şi că era pe punctul să izbucnească o răscoală, a luat apă şi s-a spălat pe mâini în faţa mulţimii, zicând: „Nu sunt vinovat de moartea acestui om. Treaba voastră.“
„Noi şi copiii noştri să fim vinovaţi de moartea Lui!“, au răspuns toţi oamenii.
Atunci Pilat l-a eliberat pe Baraba la cererea mulţimii. A poruncit ca Isus să fie biciuit şi L-a dat să fie răstignit.
Apoi soldaţii guvernatorului L-au dus pe Isus în palat. Toţi soldaţii s-au adunat în jurul Lui.
L-au dezbrăcat de haine şi L-au îmbrăcat cu o haină roşie.
Au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. În mâna dreaptă I-au pus o trestie, au îngenuncheat în faţa Lui şi râdeau de El, spunând: „Salutare, Împăratul iudeilor!“
Apoi L-au scuipat, I-au luat trestia şi-L băteau peste cap.
După ce au râs de El, I-au scos haina, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să fie răstignit.
Pe când ieşeau, au găsit un om din Cirene, pe nume Simon şi l-au obligat să-I ducă crucea lui Isus.
Când au ajuns la locul numit „Golgota“ (care înseamnă „Locul craniului“),
I-au dat să bea vin amestecat cu fiere1, dar când L-a gustat, Isus n-a vrut să bea.
L-au răstignit şi au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. [ca să se împlinească ce fusese vestit de profetul, care zice: «Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.»]
Stăteau jos şi-L păzeau.
Deasupra capului Său au pus o plăcuţă cu acuzaţia ce-I era adusă: „ACESTA ESTE ISUS, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.“
Cu El au mai fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la stânga Sa.
Oamenii care treceau pe acolo Îl jigneau, dădeau din cap
şi spuneau: „Tu, care dărâmi Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, atunci coboară de pe cruce!“
La fel, conducătorii preoţilor, împreună cu învăţătorii Legii şi cu bătrânii, Îl batjocoreau, spunând:
„I-a salvat pe alţii, dar nu Se poate salva pe Sine! Este acesta Împăratul Israelului!? Atunci să coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!
Se încrede în Dumnezeu. Atunci, să-L scape Dumnezeu acum, dacă-L vrea! N-a spus El: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»?“
Tâlharii care erau răstigniţi cu El Îl batjocoreau şi ei.
De la amiază până la ora trei a fost întuneric peste toată ţara.
Pe la ora trei, Isus a strigat tare: „Eli, Eli, lama sabactani?“, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“1
Unii dintre cei care stăteau acolo L-au auzit şi au început să spună: „Îl cheamă pe Ilie!“
Imediat, unul dintre ei a alergat, a luat un burete şi l-a înmuiat în oţet. Apoi l-a pus într-un băţ şi I l-a întins să bea.
Dar ceilalţi oameni spuneau: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să-L salveze.“
Isus a strigat încă o dată cu glas tare şi a murit.
Chiar atunci, perdeaua din Templu s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat. Stâncile s-au despicat.
Mormintele s-au deschis şi mulţi oameni ai lui Dumnezeu care muriseră, au înviat.
După învierea lui Isus, ei şi-au părăsit mormintele, s-au dus în cetatea sfântă şi s-au arătat multor oameni.
Centurionul şi oamenii săi, care-L păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat. „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“, au zis ei.
Erau acolo multe femei care priveau de la distanţă. Ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, pentru a-I sluji.
Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Iosif şi mama fiilor lui Zebedei.
Seara, a venit în Ierusalim un om bogat, pe nume Iosif, din Arimateea. Era şiel un ucenic al lui Isus.
El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat a poruncit să-i fie dat trupul.
Iosif a luat trupul şi l-a înfăşurat într-o pânză nouă de in.
Apoi l-a pus în mormântul său cel nou, pe care-l săpase în stâncă. A rostogolit o piatră mare la intrare şi a plecat.
Maria Magdalena şi cealaltă Marie stăteau în faţa mormântului.
A doua zi, după Ziua Pregătirii1, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au dus împreună la Pilat.
Şi i-au zis: „Domnule, ne amintim că pe când mai trăia încă, acel înşelător a zis: «După trei zile voi învia.»
Aşa că, porunceşte să fie păzit mormântul trei zile. Ca nu cumva să vină ucenicii Săi, să fure trupul şi să spună oamenilor: «A înviat dintre cei morţi.» Căci această ultimă înşelătorie ar fi mai mare decât cea dintâi.“
Pilat le-a zis: „Aveţi garda. Duceţi-vă şi păziţi cât de bine ştiţi.“
Ei s-au dus şi au întărit mormântul şi au pus sigiliu pe piatră şi soldaţi de pază.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly