capitolul 14
În acest timp, Irod, guvernatorul Galileii, a auzit veştile despre Isus.
El le-a spus slujitorilor săi: „Acest om este Ioan Botezătorul; s-a sculat din morţi şi de aceea poate face toate aceste minuni!“
Cu ceva timp în urmă, Irod îl arestase pe Ioan, punându-l în lanţuri şi aruncându-l în închisoare, la cererea Irodiadei, soţia fratelui său, Filip.
Ioan îi spusese de mai multe ori: „Nu-ţi este permis să te căsătoreşti cu ea.“
De aceea ar fi vrut să-l omoare, însă îi era teamă de mulţimea care-l considera pe Ioan un profet.
De ziua lui Irod, fata Irodiadei a dansat pentru el şi oaspeţii săi. Lui Irod i-a plăcut atât de mult,
încât a promis prin jurământ că-i va da orice va cere.
Îndemnată de mama sa, ea i-a spus: „Dă-mi capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă!“
Cu toate că s-a întristat foarte mult, a poruncit ca dorinţa să-i fie îndeplinită, din cauza jurământului său şi a oaspeţilor.
A trimis nişte oameni în închisoare să-i taie capul lui Ioan.
Capul a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care l-a dus mamei sale.
Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au îngropat; apoi s-au dus şi I-au spus lui Isus.
Când a aflat Isus, a plecat de acolo singur, într-o barcă, spre un ţinut pustiu. Mulţimile au auzit aceasta şi L-au urmat pe jos din cetăţile lor.
Când a ajuns pe ţărm şi a văzut o mare mulţime de oameni, lui Isus I s-a făcut milă şi i-a vindecat pe cei care erau bolnavi.
Cum s-a înserat, ucenicii au venit la El şi I-au spus: „Locul acesta este pustiu şi e târziu.
Dă drumul mulţimilor să meargă în sate, să-şi cumpere mâncare!“ Dar Isus le-a zis: „Nu trebuie să plece. Daţi-le voi să mănânce!“
Ucenicii I-au spus: „Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti!“
Atunci Isus a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“
A poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă. Şi ţinând în mână cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat privirea spre cer şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru mâncare. Apoi, a rupt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi, iar ucenicii au dat-o oamenilor.
Toţi au mâncat şi s-au săturat. Când au terminat, ucenicii au umplut douăsprezece coşuri cu resturile rămase.
Erau cinci mii de bărbaţi care au mâncat, fără să mai fie numărate femeile şi copiii.
Îndată după aceea, Isus i-a pus pe ucenici să urce în barcă şi să treacă de cealaltă parte a mării, înaintea Lui, în timp ce El dădea drumul mulţimilor.
După ce a dat drumul mulţimilor, a mers pe munte, la o parte, să Se roage. La venirea serii, El era acolo singur.
Barca era deja la mare depărtare de ţărm, fiind clătinată de valuri, pentru că plutea contra vântului.
Între orele trei şi şase dimineaţa, Isus a venit către ei, mergând pe mare.
Ucenicii Săi, văzându-L mergând pe mare, s-au îngrozit şi au zis: „Este o stafie!“ Şi au ţipat de frică.
Imediat, Isus le-a vorbit: „Curaj, Eu sunt! Nu vă temeţi!“
Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin către Tine pe apă!“
Isus i-a spus: „Vino!“
Petru s-a dat jos din barcă şi a mers pe apă, către Isus.
Dar când a văzut ce puternic era vântul, i s-a făcut frică. A început să se scufunde şi a strigat: „Doamne, salvează-mă!“
Imediat, Isus a întins mâna şi l-a prins, spunându-i: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“
Când s-au urcat în barcă, vântul s-a oprit.
Şi cei din barcă I s-au închinat, spunând: „Eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!“
Au trecut marea şi au ajuns pe ţărmul Ghenezaretului.
Când locuitorii acelui ţinut L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă către tot ţinutul înconjurător. Aşa că I-au adus toţi bolnavii
şi L-au implorat să le dea voie numai să-I atingă marginea hainei. Şi toţi cei care au atins-o s-au vindecat.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly