capitolul 20
Împărăţia cerurilor este ca un proprietar de pământ care s-a dus de dimineaţă să angajeze lucrători pentru via sa.
S-a înţeles cu lucrătorii să le plătească o monedă de argint pe zi şi apoi i-a trimis la vie.
Pe la ora nouă dimineaţa, a plecat de acasă şi a văzut nişte oameni care stăteau în piaţă fără să facă nimic.
Şi le-a spus: «Duceţi-vă în via mea şi vă voi plăti aşa cum trebuie.»
Aşa că au plecat să lucreze în vie.
Încă o dată, pe la amiază şi pe la ora trei, proprietarul a plecat de acasă şi a făcut la fel.
Pe la ora cinci, a plecat iarăşi de acasă şi a găsit nişte oameni stând în piaţă. I-a întrebat: «De ce staţi aici toată ziua fără să faceţi nimic?»
«Pentru că nu ne-a angajat nimeni la lucru», i-au zis ei.
«Duceţi-vă şi voi în via mea!», le-a spus proprietarul.
La sfârşitul zilei, proprietarul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi plăteşte-i, începând cu ultimii angajaţi şi terminând cu primii angajaţi.»
Cei care fuseseră angajaţi pe la cinci, au venit şi au primit o monedă de argint.
Când au venit primii angajaţi, au crezut că vor primi mai mult, dar fiecare a primit câte o monedă de argint.
Au luat-o şi au început să se plângă proprietarului viei,
zicând: «Aceştia din urmă au fost angajaţi numai pentru o oră şi pe noi ne-ai plătit cât i-ai plătit şi pe ei, chiar dacă noi am lucrat toată ziua sub soarele arzător.»
Proprietarul le-a spus: «Prietene, nu sunt nedrept cu tine. Nu ne-am înţeles să vă plătesc cu o monedă de argint?
Ia ce-i al tău şi du-te acasă. Vreau să dau ultimului lucrător angajat cât v-am dat şi vouă.
Nu am eu dreptul să fac ce vreau cu ce am? Sunteţi invidioşi pentru că sunt bun cu oamenii?»
Căci cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă!“
Isus era în drum spre Ierusalim. În timp ce mergea, i-a luat pe cei doisprezece ucenici deoparte şi le-a zis:
„Ascultaţi! Mergem spre Ierusalim. Fiul omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a învăţătorilor Legii şi aceştia Îl vor condamna la moarte.
Apoi Îl vor da pe mâna neevreilor, ca să-şi bată joc de El, să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar în a treia zi va învia.“
Atunci a venit la Isus mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii săi. S-a închinat în faţa Lui şi L-a rugat să facă ceva pentru ea.
El a întrebat-o: „Ce vrei?“
Şi ea I-a zis: „Promite-mi că aceşti doi fii ai mei vor sta unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta!“
Isus i-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi să beţi din paharul suferinţei din care voi bea Eu?“
„Da, putem“, i-au zis ei.
Isus le-a zis: „O să beţi, într-adevăr, din paharul suferinţei Mele. Dar nu sunt Eu Acela care acordă privilegiul de a sta la dreapta sau la stânga Mea, ci Tatăl Meu îl va da celor pentru care au fost pregătite aceste locuri.“
Când au auzit ceilalţi zece ucenici, s-au supărat pe cei doi fraţi.
Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei ce sunt conducători peste neevrei îşi arată puterea faţă de ei, iar conducătorii lor cei mai importanţi îşi exercită autoritatea asupra lor.
Dar nu ar trebui să fie la fel cu voi. Oricine vrea să devină mare printre voi, trebuie să fie slujitorul vostru.
Şi oricare dintre voi vrea să fie primul, acela să vă fie ca un sclav.
Trebuie să fiţi asemenea Fiului omului, care nu a venit să fie slujit, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru ca mulţi oameni să fie eliberaţi.“
Pe când plecau din Ierihon, o mare mulţime L-a urmat.
Erau acolo doi orbi care stăteau lângă drum. Când au auzit că trece Isus, au strigat: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“
Mulţimea i-a certat şi le-a spus să tacă. Dar ei au început să strige şi mai tare: „Doamne, Fiul lui David, ai milă de noi!“
Atunci Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“
„Vrem să vedem, Doamne!“, I-au răspuns ei.
Lui Isus I s-a făcut milă de ei şi le-a
atins ochii. Chiar din clipa aceea au început
să vadă din nou şi L-au urmat.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly