capitolul 26
După ce a terminat Isus de spus aceste lucruri, le-a spus ucenicilor:
„Ştiţi că peste două zile este Paştele, iar Fiul omului va fi dat pe mâna duşmanilor Lui ca să fie răstignit.“
Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii ⸤poporului⸥ s-au adunat în curtea marelui preot, al cărui nume era Caiafa
şi au făcut planuri pentru arestarea lui Isus prin viclenie şi să-L omoare.
Ei spuneau: „Nu putem să-L arestăm în timpul sărbătorii, ca să nu se pornească vreo răscoală în popor.“
Pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
a venit la El o femeie, care avea un vas de alabastru cu un parfum foarte scump. Ea a turnat acest parfum pe capul Său, în timp ce El stătea la masă.
Când au văzut ucenicii acest lucru, s-au supărat şi au întrebat: „Pentru ce această risipă?
Acest parfum putea fi vândut pe mulţi bani, care să fie daţi săracilor.“
Isus a înţeles ce se întâmpla şi i-a întrebat: „De ce supăraţi femeia? Ea a făcut o faptă bună pentru Mine.
Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă veţi avea întotdeauna.
Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut-o ca să Mă pregătească de înmormântare.
Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Vestea Bună, în toată lumea, se va spune şi despre fapta acestei femei, în amintirea ei.“
Atunci, unul din cei doisprezece (şi anume Iuda Iscarioteanul) s-a dus la conducătorii preoţilor
şi le-a spus: „Ce-mi daţi, dacă vi-L dau pe Isus?“ Ei i-au dat treizeci de monede de argint.
De atunci, Iuda a început să caute un moment potrivit pentru ca să-L trădeze.
În prima zi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paştele?“
El le-a spus: „Duceţi-vă în cetate la această cunoştinţă şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.»“
Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit masa de Paşte.
Când a venit seara, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici.
În timp ce mâncau ei, El le-a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.“
Ei s-au întristat mult şi fiecare dintre ei L-a întrebat: „Doamne, doar nu sunt eu acela!“
Isus le-a răspuns: „Cel ce înmoaie pâinea în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda.
Fiul omului Se va duce după cum este scris despre El, dar vai de omul prin care este vândut Fiul omului! Ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut!“
Iuda, care urma să-L trădeze, I-a vorbit: „Desigur nu sunt eu acela: nu-i aşa, Învăţătorule?“
„Da, tu eşti!“, i-a răspuns Isus.
În timp ce mâncau, Isus a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ea şi a frânt-o. Apoi a dat-o ucenicilor Săi, zicând: „Luaţi şi mâncaţi! Acesta este trupul Meu!“
Apoi a luat paharul cu vin şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a dat ucenicilor să bea, spunând: „Beţi toţi din el!
Căci acesta este sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Vă spun că nu voi mai bea din acest vin, până în ziua când voi bea cu voi vinul cel nou în Împărăţia Tatălui Meu.“
Apoi au cântat un cântec de laudă şi au ieşit spre Muntele Măslinilor.
Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi pierde credinţa din cauza Mea în această noapte, căci este scris:
«Voi bate Păstorul şi oile din turmă
se vor împrăştia.»
(Zaharia 13.7)
Însă după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.“
Petru a răspuns: „Chiar dacă toţi ceilalţi îşi vor pierde credinţa din cauza Ta, eu niciodată nu mi-o voi pierde!“
Isus i-a răspuns: „Îţi spun adevărul: chiar în această noapte, înainte de cântatul cocoşului, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoşti.“
Petru I-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu aş nega că Te cunosc.“ Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.
Apoi Isus a mers cu ei într-un loc numit „Ghetsimani“ şi le-a zis ucenicilor: „Rămâneţi aici cât Eu Mă duc mai încolo să Mă rog.“
I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei. A început să Se întristeze şi inima I s-a tulburat.
Atunci le-a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o tristeţe de moarte. Staţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“
A mers puţin mai înainte, a căzut la pământ şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, fie ca acest pahar al suferinţei să treacă de la Mine! Totuşi, facă-se voia Ta, şi nu a Mea.“
Întorcându-Se la ucenici, i-a găsit dormind. Şi i-a zis lui Petru: „Aşa deci, n-aţi putut să vegheaţi cu Mine o oră?
Vegheaţi şi rugaţi-vă să aveţi putere împotriva ispitei! Duhul vostru vrea să facă ce este drept, dar trupul e slab.“
A plecat încă o dată şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu este cu putinţă ca acest pahar să treacă de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
Isus a venit la ucenici şi i-a găsit din nou dormind, pentru că nu puteau să-şi ţină ochii deschişi.
Aşa că i-a lăsat din nou şi S-a rugat, pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.
Apoi S-a dus la ucenici şi i-a întrebat: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, a venit timpul ca Fiul omului să fie dat pe mâna păcătoşilor.
Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel ce Mă va trăda este aici!“
Pe când încă mai vorbea El, Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, a venit însoţit de o mare mulţime de oameni înarmaţi cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor şi de bătrânii poporului.
Cel ce urma să-L trădeze le dăduse un semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este. Arestaţi-l!“
Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Te salut, Învăţătorule!“ şi L-a sărutat.
Isus i-a zis: „Prietene, fă ceea ce trebuie să faci!“
Ei s-au apropiat, L-au prins pe Isus şi L-au arestat.
Atunci unul dintre cei care erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
Isus i-a spus: „Pune-ţi sabia la loc! Căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri.
Nu ştiţi că aş putea să-L rog pe Tatăl Meu şi El Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, care spun că aşa trebuie să fie?“
Apoi Isus a zis mulţimii de oameni: „Aţi venit să Mă luaţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar? În fiecare zi stăteam în Templu şi îi învăţam pe oameni, şi nu M-aţi arestat.
Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce a fost scris de profeţi.“ Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit.
L-au arestat pe Isus şi L-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaseră învăţătorii Legii şi bătrânii.
Petru Îl urma pe Isus de la distanţă şi a mers până în curtea marelui preot. A intrat şi a stat cu slujitorii să vadă sfârşitul.
Conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul căutau mărturii false împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
Dar n-au găsit nimic, chiar dacă au venit mulţi martori mincinoşi. La sfârşit au venit doi oameni
care au spus: „Acest om a spus: «Pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc la loc în trei zile.»“
Apoi marele preot s-a ridicat şi I-a spus lui Isus: „Nu ai nimic de răspuns la acuzaţiile aduse de aceşti oameni împotriva Ta?“
Isus rămânea tăcut.
Atunci marele preot I-a zis: „Jură-te pe Dumnezeu cel viu şi spune-ne dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“
Isus i-a zis: „Sunt, aşa cum ai spus! Dar vă mai spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.“
Atunci marele preot şi-a rupt hainele, spunând: „A spus o blasfemie la adresa lui Dumnezeu! La ce mai avem nevoie de martori? Iată! Tocmai I-aţi auzit blasfemia!
Care este hotărârea voastră?“
„Este vinovat şi trebuie să moară!“, i-au răspuns ei.
Apoi L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii. Alţii L-au pălmuit,
spunând: „Dacă eşti profet, spune Cristoase! Cine Te-a lovit?“
În acest timp, Petru stătea afară, în curte, când o slujitoare a venit la el şi i-a spus: „Şi tu erai cu Isus din Galileea.“
Dar el a negat în faţa tuturor, spunând: „Nu ştiu ce spui.“
Apoi a ieşit din curte, la poartă. O altă slujitoare l-a văzut şi le-a spus celorlalţi: „Acesta era cu Isus din Nazaret.“
Şi încă o dată a negat, jurându-se: „Nu-L cunosc pe omul acesta!“
Puţin mai târziu, cei ce stăteau acolo s-au apropiat de Petru şi i-au spus: „Tu chiar eşti unul dintre ei. Felul în care vorbeşti te trădează.“
Şi el a început să se jure mai tare şi să spună: „Nu-L cunosc pe omul acesta!“ Chiar atunci a cântat cocoşul.
Şi Petru şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese Isus: „Înainte de a cânta cocoşul vei nega de trei ori faptul că Mă cunoşti!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amărăciune.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly