Evanghelia după Matei

capitolul 9


Capitole:


Vindecarea unui om paralizat


versetul 1

Isus S-a urcat într-o barcă, a trecut marea şi a ajuns în cetatea Sa.


versetul 2

Acolo I-au adus un om paralizat, care era întins pe un pat. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a spus celui paralizat: „Curaj, copilul Meu! Păcatele îţi sunt iertate.“


versetul 3

Atunci, unii dintre învăţătorii Legii şi-au zis: „Acest om Îl insultă pe Dumnezeu prin cuvintele sale.“


versetul 4

De vreme ce Isus le cunoştea gândurile, le-a spus: „De ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?


versetul 5

Ce este mai uşor? Să spui: «Păcatele îţi sunt iertate» sau să spui: «Ridică-te şi mergi»?


versetul 6

Vă voi arăta că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.“ Apoi i-a spus celui paralizat: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă.“


versetul 7

Cel paralizat s-a sculat şi s-a dus acasă.


versetul 8

Când au văzut mulţimile aceste lucruri, s-au înspăimântat şi L-au slăvit pe Dumnezeu pentru că a dat oamenilor o astfel de putere.


Matei Îl urmează pe Isus


versetul 9

Plecând de acolo, Isus a văzut un om, pe nume Matei, care stătea în locul unde se strângeau taxele şi i-a spus: „Urmează-Mă!“ Matei s-a ridicat şi L-a urmat.


versetul 10

Pe când Isus lua masa acasă la Matei, au mai venit mulţi alţi vameşi şi păcătoşi, care au stat la masă cu El şi cu ucenicii Săi.


versetul 11

Când au văzut fariseii acest lucru, au început să-i întrebe pe ucenici: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?“


versetul 12

Când a auzit Isus aceste cuvinte, le-a spus: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci oamenii bolnavi.


versetul 13

Aşa că duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, şi nu jertfă!» Căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“


Isus nu este un simplu profet


versetul 14

Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat şi L-au întrebat: „De ce noi şi fariseii postim adesea, iar ucenicii Tăi nu postesc?“


versetul 15

Isus le-a spus: „Nuntaşii nu se pot întrista când mirele este cu ei, nu-i aşa? Dar vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei şi atunci ei vor posti.


versetul 16

Nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche, căci peticul ar trage din haină şi ruptura s-ar mări.


versetul 17

Şi nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi, căci dacă se va face aşa, burdufurile vor plesni, vinul se va vărsa, iar burdufurile vor fi distruse. De aceea, oamenii pun vinul nou în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.“


Isus redă viaţa unei fetiţe şi vindecă o femeie bolnavă


versetul 18

În timp ce Isus spunea aceste lucruri, un conducător al sinagogii a venit la El, a îngenuncheat înaintea Sa şi I-a spus: „Fiica mea tocmai a murit. Dar vino şi pune-Ți mâna peste ea şi va trăi din nou.“


versetul 19

Isus S-a ridicat şi a plecat cu el, împreună cu ucenicii Săi.


versetul 20

Acolo era o femeie care suferea de doisprezece ani de o hemoragie puternică. Venind din spate, ea I-a atins tivul hainei,


versetul 21

pentru că îşi spunea încontinuu: „De-aş putea doar să-I ating haina, mă voi vindeca!“


versetul 22

Isus S-a întors şi văzând-o, i-a spus: „Curaj, femeie! Credinţa ta te-a vindecat.“ Iar femeia s-a vindecat chiar în clipa aceea.


versetul 23

Când Isus a ajuns acasă la conducătorul sinagogii, i-a găsit acolo pe cântăreţii din fluier care urmau să cânte la înmormântare. Şi mai erau şi mulţi alţi oameni care făceau mult zgomot.


versetul 24

Isus a spus: „Plecaţi de aici! Căci fata nu este moartă, ci doarme!“ Însă ei au început să râdă de El.


versetul 25

După ce a fost scoasă afară mulţimea, Isus a intrat, a luat-o pe fată de mână şi ea s-a ridicat.


versetul 26

Iar vestea s-a răspândit în tot ţinutul acela.


Isus vindecă doi orbi


versetul 27

După ce Isus a plecat de acolo, doi orbi L-au urmat strigând: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“


versetul 28

Când a intrat în casă, orbii s-au apropiat de El şi Isus le-a spus: „Credeţi că pot să vă vindec?“ Ei au răspuns: „Da, Doamne!“


versetul 29

Atingându-le ochii, Isus le-a spus: „Să vi se facă după credinţa voastră.“


versetul 30

Şi vederea le-a revenit. Apoi Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui nimic!“


versetul 31

Dar ei au plecat şi au răspândit vestea în tot ţinutul acela.


versetul 32

Pe când cei doi plecau, nişte oameni I-au adus un mut posedat de demon.


versetul 33

După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile au rămas uimite şi spuneau: „Nu s-a mai văzut niciodată aşa ceva în Israel!“


versetul 34

Dar fariseii ziceau: „Prin puterea prinţului demonilor scoate El demoni!.“


Lui Isus I se face milă de oameni


versetul 35

Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând oamenii în sinagogile lor, aducându-le Vestea Bună1 despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindecând orice fel de boală şi suferinţă.


versetul 36

Când Isus a văzut mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, pentru că erau istoviţi şi neajutoraţi, ca oile fără păstor.


versetul 37

Atunci le-a spus ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini;


versetul 38

aşa că rugaţi pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său.“

Capitole:


Cărți