Proverbe

Chapters:

… 26 27 28 29 30 31   ⇤ ← 29 → ⇥

verse #1

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

verse #2

Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

verse #3

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

verse #4

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

verse #5

Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

verse #6

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

verse #7

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s`o priceapă. -

verse #8

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

verse #9

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

verse #10

Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

verse #11

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

verse #12

Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

verse #13

Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

verse #14

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

verse #15

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

verse #16

Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

verse #17

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

verse #18

Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

verse #19

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n`ascultă. -

verse #20

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

verse #21

Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

verse #22

Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

verse #23

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

verse #24

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

verse #25

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n`are dece să se teamă. -

verse #26

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

verse #27

Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31