Evanghelia după Matei

chapter 20


Chapters:


Pilda lucrătorilor viei


verse #1

Împărăţia cerurilor este ca un proprietar de pământ care s-a dus de dimineaţă să angajeze lucrători pentru via sa.


verse #2

S-a înţeles cu lucrătorii să le plătească o monedă de argint pe zi şi apoi i-a trimis la vie.


verse #3

Pe la ora nouă dimineaţa, a plecat de acasă şi a văzut nişte oameni care stăteau în piaţă fără să facă nimic.


verse #4

Şi le-a spus: «Duceţi-vă în via mea şi vă voi plăti aşa cum trebuie.»


verse #5

Aşa că au plecat să lucreze în vie.
Încă o dată, pe la amiază şi pe la ora trei, proprietarul a plecat de acasă şi a făcut la fel.


verse #6

Pe la ora cinci, a plecat iarăşi de acasă şi a găsit nişte oameni stând în piaţă. I-a întrebat: «De ce staţi aici toată ziua fără să faceţi nimic?»


verse #7

«Pentru că nu ne-a angajat nimeni la lucru», i-au zis ei.
«Duceţi-vă şi voi în via mea!», le-a spus proprietarul.


verse #8

La sfârşitul zilei, proprietarul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi plăteşte-i, începând cu ultimii angajaţi şi terminând cu primii angajaţi.»


verse #9

Cei care fuseseră angajaţi pe la cinci, au venit şi au primit o monedă de argint.


verse #10

Când au venit primii angajaţi, au crezut că vor primi mai mult, dar fiecare a primit câte o monedă de argint.


verse #11

Au luat-o şi au început să se plângă proprietarului viei,


verse #12

zicând: «Aceştia din urmă au fost angajaţi numai pentru o oră şi pe noi ne-ai plătit cât i-ai plătit şi pe ei, chiar dacă noi am lucrat toată ziua sub soarele arzător.»


verse #13

Proprietarul le-a spus: «Prietene, nu sunt nedrept cu tine. Nu ne-am înţeles să vă plătesc cu o monedă de argint?


verse #14

Ia ce-i al tău şi du-te acasă. Vreau să dau ultimului lucrător angajat cât v-am dat şi vouă.


verse #15

Nu am eu dreptul să fac ce vreau cu ce am? Sunteţi invidioşi pentru că sunt bun cu oamenii?»


verse #16

Căci cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă!“


Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa


verse #17

Isus era în drum spre Ierusalim. În timp ce mergea, i-a luat pe cei doisprezece ucenici deoparte şi le-a zis:


verse #18

„Ascultaţi! Mergem spre Ierusalim. Fiul omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a învăţătorilor Legii şi aceştia Îl vor condamna la moarte.


verse #19

Apoi Îl vor da pe mâna neevreilor, ca să-şi bată joc de El, să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar în a treia zi va învia.“


Cererea mamei fiilor lui Zebedei


verse #20

Atunci a venit la Isus mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii săi. S-a închinat în faţa Lui şi L-a rugat să facă ceva pentru ea.


verse #21

El a întrebat-o: „Ce vrei?“
Şi ea I-a zis: „Promite-mi că aceşti doi fii ai mei vor sta unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta!“


verse #22

Isus i-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi să beţi din paharul suferinţei din care voi bea Eu?“
„Da, putem“, i-au zis ei.


verse #23

Isus le-a zis: „O să beţi, într-adevăr, din paharul suferinţei Mele. Dar nu sunt Eu Acela care acordă privilegiul de a sta la dreapta sau la stânga Mea, ci Tatăl Meu îl va da celor pentru care au fost pregătite aceste locuri.“


verse #24

Când au auzit ceilalţi zece ucenici, s-au supărat pe cei doi fraţi.


verse #25

Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei ce sunt conducători peste neevrei îşi arată puterea faţă de ei, iar conducătorii lor cei mai importanţi îşi exercită autoritatea asupra lor.


verse #26

Dar nu ar trebui să fie la fel cu voi. Oricine vrea să devină mare printre voi, trebuie să fie slujitorul vostru.


verse #27

Şi oricare dintre voi vrea să fie primul, acela să vă fie ca un sclav.


verse #28

Trebuie să fiţi asemenea Fiului omului, care nu a venit să fie slujit, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru ca mulţi oameni să fie eliberaţi.“


Vindecarea orbilor din Ierihon


verse #29

Pe când plecau din Ierihon, o mare mulţime L-a urmat.


verse #30

Erau acolo doi orbi care stăteau lângă drum. Când au auzit că trece Isus, au strigat: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“


verse #31

Mulţimea i-a certat şi le-a spus să tacă. Dar ei au început să strige şi mai tare: „Doamne, Fiul lui David, ai milă de noi!“


verse #32

Atunci Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“


verse #33

„Vrem să vedem, Doamne!“, I-au răspuns ei.


verse #34

Lui Isus I s-a făcut milă de ei şi le-a
atins ochii. Chiar din clipa aceea au început
să vadă din nou şi L-au urmat.

Chapters:


Books